Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Titlul trebuie citit în logica ferparelor. Prima cifră este anul nașterii, a doua, anul morții. Nu este vorba de un anunț despre decesul liniștitei capitale a Finlandei, ci marcarea evoluției, cu început și sfârșit, a democratizării relațiilor internaționale. Multilateralismul este îngropat acum cu cinism de liderii celor două mari puteri care acceptaseră greu regula consensului în istoricul Act final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare semnat tot la Helsinki, în 1975. Am avut șansa profesională să mă aflu în calitate de ziarist bine conectat în câteva momente ale acestui parcurs al relațiilor internaționale cu impact puternic pentru România. În 1975, Actul final nu s-ar fi putut încheia fără contribuția directă a lui Nicolae Ceaușescu, lider cu autoritate în acel moment , care l-a convins pe premierul Maltei, Don Mintoff să accepte tratatul multilateral. Colegul meu de la Scânteia, Dumitru Tinu, corespondent la ultimele luni de negociere la Helsinki, mi-a povestit cum funcționa „bucătăria” diplomației mondiale. România miza pe statuarea dreptului fiecărei țări pentru o politică independentă în arena mondială, dominată atunci de SUA și URSS prin politica de bloc. Ceaușescu spera să îngroape și teoria suveranității limitate pe care o aplicau rușii în cadrul Tratatului de la Varșovia și CAER. Tinu era convocat de două ori pe lună la Ceaușescu pentru discuții directe. În 1992, la Helsinki, în cadrul CSCE se producea prima întâlnire Bush - Elțin, noul președinte al Rusiei după destrămarea URSS. Alături de Tinu, eu, corespondent al ziarului Libertatea, iar el, redactor-șef al Adevărului, am urmărit evenimentul care dădea speranța unei Europe a păcii și a colaborării de la Pacific la Atlantic. Zidul Berlinului căzuse și noile state ieșite din comunism credeau că vor beneficia plenar de acordurile din 1975. Când au realizat că un sfert din membrii organizației vorbeau rusește, occidentalii au înțeles capcana pe care o deschidea întărirea organizației. În 1997, Helsinki găzduiește o întâlnire Clinton - Elțîn, fără mare ecou. Ce a rămas după decenii din spiritul negocierilor complicate care au precedat Actul final? Consensul este acum distorsionat în alte reguli de majorități în Uniunea Europeană, iar în NATO e ca la armată. Întâlnirea Trump - Putin are mai degrabă corespondent în întâlnirea Reagan - Gorbaciov din Malta, 1989. Și-au rezolvat problemele dintre ei, uitând să-și întrebe aliații. Punct, dar fără să mai o luăm și de la capăt! Simbolul Helsinki a murit și este înlocuit de o diplomație care se impune cu numărul de focoase nucleare disponibile.
Citește pe Antena3.ro
