Între gară şi Boema

Nimeni n-a vorbit atât de bine despre Cotabiţă aflat în grea suferinţă ca Arşinel! A povestit câtă strădanie mândră fără văicăreli a consumat Cotabiţă pentru a se reinventa, zbucium care l-a măcinat. Dar Arşinel ştie din propria soartă cât de greu a ţinut sus valoarea revistei în condiţii grele, cu sala improvizată pe Lipscani, cu bani drămuiţi. El, vedeta, dar şi directorul Teatrului Tănase, a biruit, şi revista românească a continuat să fie o avere din lada de zestre a neamului. Niciodată marii actori Stela Popescu şi Alexandru Arşinel nu vor putea fi egalaţi în fermecătoarele cuplete de la revistă! Celebrul Tănase n-ar roşi în faţa nivelului de umor deştept în folosul cetăţeanului cultivat la teatrul de revistă de Arşinel. A trecut mai mult de o jumătate de secol de când adolescentul Arşinel stătea pe marginea căii ferate din gara Dolhasca, unde tatăl lui era şef de nod feroviar, şi alegea scena în locul meseriei de CFR-ist. În timpul măsurilor stupide ceauşiste, spectacolele de revistă de la Grădina Boema erau iubite de spectatori şi cupletele curajoase ale duetului Stela-Arşinel reprezentau supape ale nemulţumirii românilor. Dar cum să scape textele acide scrise de Puiu Maximilian, soţul Stelei, de cenzura comunistă? Când se apropiau replicile şfichiuitoare, către activiştii de partid porneau fete superbe, cu picioare pornind de la tiroidă, aducând cafele, iar tocurile lor scârţâiau pe pietrişul Grădinii Boema, astfel că politrucii nu mai auzeau criticile din cuplete. Deştepţi nevoie mare!