“De 2.000 de ani dansează, l-au prins de pui în miez de codru, hei, codrul ăla-l tot visează, dar să mai scape... dansează ursul românesc. Oraşul râde şi petrece, vuieşte-n chiot, urlă strada, boierul dă un leu când trece prin faţa lui jucând parada, dansează ursul românesc!”. Tulburătoare poezia lui Mihai Beniuc! Animalele din cuşti, de la circ sau cu belciug în nas, ţopăind la smucitura lanţului din mâna ţiganului la iarmaroc. Mâncare au la ore fixe, nu plouă sau ninge peste ele, li se administrează chiar vitamine, aud plesnitura de bici a dresorului, dar tânjesc mereu cu ochi trişti după libertate. Libertatea e singura hrană, care ar înviora animalele din captivitate, restul comodităţilor din ţarcul cu gard sever le înmoaie celulele. “Rezervaţia de zimbri”, poezia ce dă şi titlul volumului lui Adrian Păunescu: “Şi mugetul lui ca de vechi patefon abia mai ridică suflarea bolnavă, i-au tras şi lumină, i-au pus telefon, dar zimbrul cu vremea devine epavă, se roagă de el, dar se roagă-n zadar, sunt gata să-l lase să fugă, dar zimbrul s-a tras şi din stemă, s-a tras din ziar şi pleacă tăcut şi din ultimul timbru”. Lumea circului e fascinantă. Îi luam un interviu marelui dresor Dermengi, cel care a lipit de circ o întreagă familie, a lui, şi de fii şi de nepoţi. Inventivul dresor se tot uita la ceas, la un moment dat, cere o mică pauză, scoate dintr-un tub de medicamente o pastilă de antibiotic şi trage un sertar de la un dulap lipit de perete. Se aude un sâsâit şi scoate capul din sertar un ditamai şarpele boa, căruia dresorul îi strecoară în gură medicamentul de la oră fixă. “Are temperatură, el reptila rece, şi reţeta veterinarului nu suportă abateri”. Îmi istoriseşte cum s-a apucat de dresaj. Era un elev cu medii acceptabile când zilnic la fereastră i-a apărut o cioară. A luat-o în casă şi i-a picurat în cioc din supa lui cu găluşte. Când prânzul păsării devenise obişnuinţă, elevul Dermengi s-a decis să înveţe cioara să numere şi să facă adunări şi scăderi. Croncănea corect cioara rezultatul operaţiunilor aritmetice. Când să se apuce băieţandrul Dermengi şi de tabla înmulţirii, a rămas corijent la matematică. A vuit Bucureştiul când un leu a sfâşiat-o în direct, în spectacol, pe renumita dresoare Lidia Jinga. Au apărut tot felul de scenarii, unii ziceau că a făcut imprudenţa de a intra în arenă fiind la ciclu şi mirosul de sânge a înnebunit felinele. În realitate, prinsă într-o tumultuoasă relaţie sentimentală, dresoarea n-a mai dat zilnic mâncare leilor cu mâna ei.