Lacrimi pentru tatăl care n-a văzut golul

Portarul de legendă al Interului, Walter Zenga, este unul dintre pretendenţii la bagheta de antrenor, chemat să redreseze visele de mărire interiste. Poreclit Păianjenul, Zenga îmblânzise toate şuturile spre poarta Interului, aresta mingile cu plonjoane teribile, încâlcindu-le într-o veritabilă pânză de păianjen. Zenga a declarat că, în cazul învestirii ca antrenor la Inter, îl va numi secund al său pe Cristi Chivu. A slujit Chivu cu deşteptăciune Interul, era recunoscut în pretenţiosul Calcio ca fundaşul rafinat, dar, din păcate, cu picioare de cristal, accidentările se iveau pe bandă rulantă. S-a luptat Cristi ca un viteaz fără teamă şi reproş şi în finala Europei, câştigată de Inter; Chivu şi-a scos casca de protecţie după lovitura la tâmplă şi a făcut o reverenţă de senior în faţa tribunelor, care-l aplaudau. Ar fi o revenire spectaculoasă în lumea dungilor negru-albastre, pe care le-a servit până la retragerea în glorie. Cristi Chivu, băiatul bun şi inteligent, culegea deja laude când tatăl lui, reazem pentru totdeauna, se stingea la capătul unei bătălii curajoase cu cancerul. Cristi tocmai juca un meci pentru Craiova şi tatăl lui s-a agăţat cu ultimele răsuflări de viaţă, neacceptând să moară fără a discuta pentru ultima dată cu fiul atât de reuşit. Cristi a gonit cu maşina, a ajuns în apartamentul familiei din Reşiţa, s-a încuiat zece minute cu părintele lui şi abia apoi tatăl a respirat ultima oară. Nimeni nu a aflat taina acestei ultime discuţii dintre tată şi fiu. A debutat Chivu la echipa naţională şi chiar a marcat un gol decisiv în meciul câştigat de tricolori împotriva Germaniei. Marile agenţii de presă ale lumii lansau în eter o poză spectaculoasă, tânărul frumos cu plete din România alerga bucuros după gol cu braţele desfăcute ca aripile unui pescăruş şi lacrimile îi şiroiau pe faţă. Scriau agenţiile de presă că frumosul fundaş român plânge de bucurie că a înscris golul victoriei. Chivu mi s-a destăinuit, “nimeni nu bănuia că eu lăcrimam pentru sufletul tatei, nu se afla în tribună să mă vadă”.