Liniştea din prisacă sau tumultul mulţimii

Cum o ademenesc creatorii pe Domnişoara Muză să le bată la fereastra inspiraţiei? Greu de găsit răspunsul, cu atât mai mult cu cât talentul rămâne un mare semn de întrebare. Dar şi un mare semn de mirare. Cum întâmpini momentul fabulos, dar şi cu hachiţe al inspiraţiei?! Un mare actor, dar şi un iscusit scriitor de poezie şi eseuri, Dorel Vişan simţea nevoia să-şi găsească tihna în calmul, în pacea din prisaca lui, unde se auzea precum o simfonie zumzetul delicat al albinelor. Pe Adrian Păunescu îl sâcâia liniştea, îl scotea din pepeni. Pe el îl inspirau mulţimile, tumultul lor. Domina totul cu vocea lui tunătoare, deodată îl auzeai “Andrei, vino cu o foaie şi un pix”. Curgeau din Poet strofele, ca un izvor de munte: “Primăvară care-ai fost, nu veni n-ai nici un rost”, “Mi-e dor de voi, părinţi din moarte, cu lacrimi binevăcuvânt, şi uit că aţi plecat departe, şi n-aveţi roaming, sub pământ”. O actriţă de mare zbor este Valeria Seciu, nu uită nimeni dramele complicate ale lui Cehov jucate de ea, rolurile frământate din piesele de Ibsen cu ea strălucind. De când a murit soţul ei, Octavian Cotescu, ilustrul actor, de când fiul ei de 36 de ani s-a călugărit, paşii Valeriei Seciu o poartă la slujbele bisericii, unde discret ridică gândul ei spre Dumnezeu. Un fotbalist de toată isprava, Neluţu Sabău, preţuit şi în exigentul campionat al Italiei, în ajunul unei partide dificile a tricolorilor nu juca rummy sau table în cantonament, citea în linişte cărţi bisericeşti. Margareta Pâslaru şi-a dobândit definitiv un colţişor luminos în sufletele românilor, “Lasă, toamnă, pomii verzi”. Vedeta muzicii uşoare româneşti îşi odihneşte gândul vizitându-i pe copiii bolnavi de cancer, cărora le dăruieşte un zâmbet manevrând marionete din teatrul de păpuşi. Stela Popescu îşi însenina inima cumpărând zarzavaturi din piaţă şi mestecând în cratiţele cu mâncare, gătea bunătăţi pentru soţul Puiu Maximilian, textierul, şi pentru tatăl pe care-l adusese cu mare caznă din Basarabia ocupată.