Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mă întrebam acum nu foarte mult timp că așa cum există, împotriva firii, dobânzi negative, de ce n-ar fi și acțiuni negative? Pentru că dacă o companie profitabilă își remunerează acționarii cu dividende, una în pierdere - cu datorii mai mari decât valoarea activelor - ar trebui să le ceară să vină cu bani de acasă: dividende negative!
Continuând în această direcție, se știe foarte bine că atunci când activul bilanțier al unei firme este mai mic decât pasivul, aceasta e în faliment. Iar când se produce fenomenul invers, compania generează profit. Se poate întâmpla însă ca pasivul să fie mai redus decât activul și rezultatul pozitiv să nu se vadă în contul de profit și pierderi? Da, atunci când companiile au active subevaluate. Iar singurele active care se pot găsi într-o astfel de situație, fără ca firma să aibă probleme cu legea, sunt cele umane, care au potențial de invenție și de inovație. Și cu această ocazie vedem și care ar fi rezervele de supraviețuire într-un mediu de afaceri ostil.
Așadar, am auzit frecvent de reevaluarea activelor imobiliare sau financiare, dar nimeni nu discută de personal decât atunci când îl dă afară și numește această operațiune, pompos, managementul costurilor. Deși activele umane sunt singurele care-i permit companiei să câștige lupta cu politizarea economiei, care e adevărata cauză a crizei.
Problema ar trebui pusă în acești termeni, dar, din păcate, auzim doar de accize mai împovărătoare la combustibili, de taxe pe proprietate mai mari, nimic însă de stimularea creșterii activelor menționate, fiindcă pentru asta ar trebui să se vorbească de piețe, capitalism, liberă inițiativă, ce stau la baza creativității.
Singura șansă a celor săraci, lipsiți de putere și relații este piața liberă, acolo își pot vinde forța de muncă și pot porni o afacere, după cum remarca laureatul Premiului Fisher pentru economie, Johan Norberg. Dar în loc de asta auzim numai de etatism, opresiune, hiperfiscalizare, megareglementare, elemente care nu-i permit activului să fie mai mare decât pasivul. Iar cel care induce sărăcia, ce se opune ca activul să depășească pasivul, e sistemul legislativ. Mai precis, cel care face legile: politicul
