Nicuşor s-a întâlnit cu Dumnezeu şi cu diavolul

Puştiul din Constanţa îşi desenase cu carioca mustăţi de muschetar şi îl însoţea pe şeful clinicii prin saloane, lăudându-se că îi e asistent. Pe sub pijamăluţa de spital se observa o pâlnie cu care era hrănit direct în stomac. Asta pentru că o fiară de om se distrase turnându-i în gură în spatele blocului acidul dintr-o baterie, şi esofagul băieţelului devenise ciuruit. Dar după ce Nicuşor avusese neşansa să-l întâlnească pe acest diavol, destinul l-a salvat dându-l pe mâna unui uriaş chirurg, un Dumnezeu care i-a construit un alt esofag din intestinul gros. Celebrul chirurg Alexandru Pesamosca a locuit totdeauna într-o cămăruţă din Spitalul Marie Curie, la zece metri de sala de operaţii, şi de acolo s-a ridicat la Cer după ce a salvat prin operaţii senzaţionale zeci de mii de copii. Pe culoarul spitalului sunt zeci de poze cu copii urâţiţi de defecte la naştere, fără cerul gurii, cu buza despicată, cu picioare şi mâini defecte, toate rezolvate de bisturiul miraculos al profesorului Pesamosca. „Ţigănuşul ăsta, săracul, avea tendoane atât de stricate, încât mergea doar în patru labe, se târa ca un păianjen, zece ore l-am operat şi i-am redat umbletul drept, pe două picioare, dar cineva mi-a zis că cerşeşte în continuare, simulând că nu umblă decât târâş”. Profesorul Pesamosca mă roagă să-l las să aţipească un sfert de oră, urmează o intervenţie dificilă. Îmi pune o casetă cu filmarea unei operaţii, „biata fetiţă se născuse fără sfincterele anale şi uretrale, făcea mereu pipi şi treaba mare pe ea”. Îmi dau lacrimile, ce bijuterie de operaţie a făcut celebrul chirurg, a luat un fascicul de muşchi de la pulpa fetiţei şi le-a înnodat la fund şi genital, a modelat nişte sfinctere, şi fetiţa s-a putut duce la şcoală fără jenă. Peste ani i-a trimis profesorului Pesamosca invitaţie la nunta ei şi la botezul copiilor pe care i-a adus pe lume.