O asimetrie care spune foarte mult

Ciudate întorsături mai ia, câteodată, viața și la surpinzătoare învățăminte ajungem dacă avem timp sau curajul să le înțelegem. Iată, de pildă, cazul soților Bodnariu, cărora autoritățile norvegiene le-au luat cei 5 copii, numai și numai pentru că așa a hotărât o așa- numită <>. Și asta numai pentru că unei directoare de școală i s-a năzărit cum că acești copilași sunt supuși <>. Mai grav, chiar și după ce respectiva doamnă a intervenit spre a-și corecta spusele,<>a rămas inflexibilă. După cum, surde și mute, au rămas și alte instituții norvegiene cărora li s-au adresat protestele publice.

Abuz incalificabil care a provocat, în România, în Norvegia sau în Statele Unite, un puternic val de manifestări din partea celor care au dorit, în acest fel, să își exprime simpatia și solidaritatea cu familia Bodnariu, ca și dezaprobarea categorică față de comportarea intolerabilă a autorităților norvegiene.

Dacă nu mă înșel- și cred că nu mă înșel- acest dramatic dosar a fost adus pentru prima oară în spatial public pe canalul Antena 3, înainte de sfârșitul anului trecut. Fapt semnificativ și salutar, aseară, același post a revenit asupra subiectului într-o emisiune pur și simplu memorabilă. Prilejuri cu care s-a discutat pe larg și despre initiativa senatorului Titus Corlățean care a cerut ca primul ministru, ministrul de externe și ministrul muncii și familiei să vină în fața Parlamentului și să informeze despre demersurile pe care le-au inițiat pentru rezolvarea situației familiei Bodnariu.

Demersuri care, după câte se cunoaștem, nu s-au prea demarat, fiindcă, la drept cuvânt, în afara unor timide tatonări la nivelul ambasadei române la Oslo, nu s-a prea întâmplat. La rândul său, insituția Avocatului Poporului s-a implicat, în limita competențelor legale, așa după cum suntem informați că o delegație parlamentară română va merge în perioada următoare în Norvegia. În rest, dinspre partea insituției prezidențiale, a șefului executivului sau a ministerelor cu răspunderi directe în soluționarea acestui caz nu au ajuns în spatiul public semnale clare. Fapt de natură să ridice niște foarte seriose semene de întrebare.

Mă întreb, de pildă, de ce nu avem știință ca președintele Klaus Iohannis să fi scos o vorbuliță despre cazul familiei Bodnariu? Lucru cu atât mai suprinzător cu cât domnia sa este președinte tuturor românilor, atât al celor care viețuiesc pe întreg teritoriul cuprins între granițele de stat ale României Unite, cât și peste hotare.Adevăr la care trebuie să adăugăm, numaidecât, faptul că la alegerea domnului Klaus Iohannis în funcția supremă a statului de drept un rol decisiv l-a avut votul diasporei române.

Firește, mi se poate face observația că,la momentul în care s-a declanșat discuția publică despre cazul familiei Bodnariu, domnul președinte își petrecea sărbătorile de iarnă pe tărâmurile mirifice ale Americii. Dar asta nu poate fi decât un pretext, nu și un motiv. Mai mult, știut fiind că se afla în acest stat- etalon al democrației moderne, un mesaj, cât de scurt, al președintelui tuturor românilor, pe acest subiect de o mare gravitate nu putea rămâne fără ecou.

La fel de tăcut a fost și premierul Dacian Cioloș.De la care am fi așteptat ca, atât în calitatea sa de șef al executivului României, dar și de fost europrlamentar, bine cunoscut și larg apreciată, să își folosească aceste atu-uri pentru a informa importantele autorități europene și a le cere dacă nu să ajute direct, atunci măcar să ofere sugestii pentru o acțiune optimă a instituțiilor noastre. Iar, dacă tot s-a întreținut domnul premier cu doamna cancelar Angela Merkel, oare nu putea domnia sa valorifica această oportunitate pentru a o informa pe atât de influenta <> despre cazul familiei Bodnariu? Desigur, Norvegia nu este stat membru al UE ,dar sunt convins că un cuvânt al doamnei cancelar ar fi contat foarte mult.

Cât privește tăcerea cu care a tratat acest caz ministerul justiției, aici misterul a fost deslușit fără vorbă multă de către bătăiosul nostru coleg de breslă, Dan Constantin. De la care am aflat cum că ministerul justiției și CSM, beneficiază, din partea guvernului Norvegiei, de un grant în valoare de 3,7 de euro pentru (citiți, vă rog, cu mare atenție!) <>. Întrebare de baraj: cazul familiei Bodnariu intră sau nu intră sub incidența sistemului judiciar consolidat datorată grantului primit din partea guvernului norvegian?

Întrebare la care nu mai am de adăugat decât o semnificativă asimetrie. Așadar, pe de o parte, avem tăcerea președintelui Klaus Iohanis, ales în această înaltă calitate pe valulul uriașei simpatii a românilor din afara granițelor țării, ca și tăcerea >, iar, pe de alta, un decis și salutar demers diplomatic, inițiat și susținut cu o remarcabilă consecvență de către senatorul Titus Corlățean, demers care se înscrie într-un impresionant current de opinie decis și categoric pentru soluționarea corectă a dosarului Bodnariuc. Senatorul Titus Corlățean fiind una și aceeași persoană cu ministrul de externe în exercițiu care,în 2014, după primul tur al alegerilor prezidențiale, a demisionat din funcție, în urma scandalului generat de gravele deficiențe înregistrate în procesul electoral din diaspora. Deficiențe de care nu se făcea, direct sau singurul, vinovat Ministerul de Externe.

Simplă asmietrie care cred că va putea spune foarte mult. Inclusiv diasporei românești…