x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O muză de Formula 1

0
Autor: Florin Condurateanu 11 Ian 2018 - 07:04
O muză de Formula 1


Momentul scrierii unei poezii, momentul aşternerii pe hârtie a unei pagini de roman sunt precum clipa aducerii pe lume a unui prunc, reprezintă clipe de graţie. Simţi că te atinge pe umăr muza. Unii au abonament la o muză de Formula 1, este o muză care dă din aripa de înger în viteza a cincea. Adrian Păunescu avea muza la purtător, se entuziasma de convorbirea cu un om interesant - scria o poezie, îl impresiona ceva cu rezonanţă de destin românesc - compunea cu grăbire zece strofe, îl necăjea ceva şi, din supărare, curgeau versurile ca o ploaie de flori. La spectacolul de la Galaţi al Cenaclului Flacăra, a fost invitat pe scenă un spectator tânăr, care a cântat foarte bine, acompaniindu-se cu chitara aninată la gât. “Du-te acasă, ia o sacoşă cu haine, din clipa asta faci parte din Cenaclu!”. În mersul autocarului spre Constanţa, Păunescu dictează o poezie, aşa, pur şi simplu, se revarsă versuri de mare originalitate, de simţire aleasă. Îl cheamă pe proaspătul cooptat în Cenaclu şi îi cere să facă o melodie pentru poezia născută de câteva minute. Emoţionat, debutantul se duce în spatele autocarului şi ciupeşte chitara, însăilând notele viitoarei melodii. Păunescu nu mai are răbdare: “Ce te mocăi, eu am scris poezia în 20 de kilometri şi tu nu compui cântecul de 40 de kilometri?”. La urcarea pe scena cu mii de spectatori, cântăreţul-debutant încă mai zdrăngănea chitara şi Poetul îi anunţă pe constănţeni că, în semn de preţuire, primul cântec va fi cel născut pe drum, acum o jumătate de oră. Solistul avea genunchii moi de emoţie, dar după refren, miile de spectatori sar în picioare, în aplauze. “Iubita mea, să ne-aruncăm în mare, şi să trăim în mare neînfrânt, să ne luăm dacă doreşti la vară, trei săptămâni concediu pe pământ”. Cântăreţul-debutant purta numele Vasile Şeicaru. Şlagărul “Aruncarea în valuri” i se cere şi azi la fiecare concert. În revista “Flacăra”, aceea de mare succes, Cornel Dinu primise o rubrică, semna articole de talent, cu multă cultură în texte. Cusurgiii bârfeau că articolele i le compunea naşul său, Fănuş Neagu. S-a enervat Cornel Dinu, s-a aşezat la un birou în redacţie şi, într-o oră, a scris sub ochii tuturor articolul, eliminând astfel orice suspiciune răutăcioasă a cârcotaşilor.

Citeşte mai multe despre:   Adrian Păunescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de