Preşedintele Chinei vorbea în româneşte despre frigărui

În viaţă, uneori, apar situaţii greu de bănuit, încât pe moment nu ştii dacă eşti treaz sau visezi. Eu m-am ciupit de braţ ca să verific dacă sunt neadormit şi nu cumva visez prea în roz. Făceam parte din grupul de ziarişti care-l însoţea pe preşedintele Emil Constantinescu în acea vizită oficială în China, nu mult după ce fusese ales la Cotroceni. În prima zi, după sosirea la Beijing, s-a desfăşurat primirea delegaţiei la preşedintele Chinei, Jiang Zemin. Sală fastuoasă, cu grandoarea evenimentelor de grad zero din China. Câteva minute, la prima întrevedere între preşedinţi, au fost acceptaţi şi ziariştii. Se duce la microfon preşedintele Chinei, împăratul a peste 1 miliard şi jumătate de chinezi. În mijlocul frazelor protocolare, Jiang Zemin rosteşte următoarea frază: „Apa trece, pietrele rămân, aşa şi prietenia între popoarele noastre; dar mai bine să vorbească preşedintele român, că el este profesor de pietre, de geologie!”. Clipesc repetat din ochi, nu visez, preşedintele Chinei vorbea în româneşte, menţionase şi un proverb românesc. Şi mirarea noastră nu s-a oprit aici. Se semnează o serie de tratate de colaborare, inclusiv în domeniul agriculturii. Reprezentantul Ministerului Agriculturii de la Bucureşti era un bărbat rotofei, cu multe kilograme în plus, cu o burtă ce-l deranja de marginea mesei să-şi pună semnătura pe acte. Cu surâs hâtru, preşedintele Jiang Zemin ia din nou microfonul şi spune: „Cam gras şeful Agriculturii dumneavoastră, dar îl înţeleg, că-mi plăceau şi mie frigăruile de la restaurantul «Negoiul» din Bucureşti!”. Remarcă rostită tot în româneşte de preşedintele miliardului şi jumătate de chinezi.

În anii ‘70, pe când era inginer, Jiang Zemin a lucrat în România, la Câmpulung, unde se importaseră utilaje gigant de mare tehnicitate din China. A rămas un iubitor de România, de melodioasa limbă română, lăuda poeziile lui Eminescu, Coşbuc, Alecsandri. Când a ajuns mare conducător, a impulsionat învăţarea de către chinezi a marilor limbi de circulaţie ridicată, printre care a inclus şi limba română. Ritmul de muncă în China te impresiona puternic, vizavi de hotel se construia un zgârie-nori, peste noapte se mai punea un ditamai etajul. Delegaţia română a vizitat şi zona de comerţ liber din China, erau multe blocuri cu zeci de etaje. L-am auzit pe preşedintele Chinei rostind tot în româneşte: „Vor fi multe birouri, aduceţi în ele mobilă românească!”. N-am  aflat dacă s-a dat curs acestei invitaţii prietenoase!