Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Steaua a confiscat autoritar raftul de țață supremă al fotbalului din bătătura natală. Ghenciștii defilează fudul pe ulița parvenirii deoarece concurența căzută-n șanț nu le poate deranja nicicum traseul. Iar când se mai întâmplă ca monotonia competiției să fie deranjată de vreun accident, când se mai întâmplă ca Steaua să dea prin gropi pe proprie răspundere, fătătorii scenariilor neghioabe dau în clocot. Și astfel fotbalul – fotbalul cel vorbit și nu cel jucat – reușește să devină, în sfârșit, distractiv.
Vasluiul a venit în București dintr-o existență căznită de fel de fel de necazuri. Promisiunea neprezentării la meci a unor fotbaliști cu foamea-n gât, perspectiva ca Steaua să întâlnească o echipă de juniori adunați de prin toată Moldova și alte ziceri gâtuite de neprevăzut au compus cea mai spectaculoasă avancronică a meciului Vaslui – Steaua. Avancronică ce a produs efecte. Cifrangiii care pricep fotbalul doar din statistici jubilau, acontând prostește atingerea unor recorduri mai ceva decât apa din ploaie. Dar n-a fost să fie. Vasluienii au uitat de foame și necazuri când s-au trezit cu gazonul sub crampoane, s-au jucat ei cu fotbalul, s-au jucat cu fudulii de la Steaua și astfel au forțat neprevăzutul. Marea surpriză nu putea rămâne însă în nevinovăția ei câtă vreme a lovit nemilos în tărtăcuțele defecte ale marilor surprinși, cauzându-le acestora o abundentă creație de hazna.
Reghekampf s-a înregistrat ca prima victimă a nedumeririi prin scuze și acuze. Scuzele vizau virusul care i-ar fi atacat fotbaliștii la stomac. Acuzele erau îndreptate împotriva vasluienilor care, prin neonorarea promisiunii de a nu se prezenta la joc, i-ar fi virusat pe steliști la capacitatea de concentrare. Returul primit de soțul soției sale a fost prompt și în aceeași notă a rătăcirii telectuale. Adversarii au avansat ipoteza că virusul stomacal ar fi fost recoltat de steliști din recipientele cu interzise. Iar virusarea capacității de concentrare ar veni fie din incapacitatea antrenorului de a-și mobiliza echipa, fie din apetitul său parior fruntaș.
Surpriza n-a făcut victime doar printre făptașii fotbalului. Jurnalacii s-au transformat și ei din avancronicari voioși în p(r)ostcronicari furioși. Acuzațiile au curs mai ceva decât scuipatul din gura prostului. Și fiindcă orice blat trebuia să aibă o justificare, mamelucii au dat cep celor mai năbădăioase scenarii. Cuminții s-au rezumat la invocarea unor afaceri directe între cele două combatante. Au zis ei că Steaua ar fi plătit, prin cele trei puncte, avnsul pentru viitoare transferuri. Complicații au smotocit-o spre ejaculări cu mult mai perfide. Susținând că Steaua ar fi cedat cele trei puncte Viitorului, prin intermediul Vasluiului.
Scuzele, acuzele și scenariile vagaboande aparțin, categoric, fotbalului nostru. Nu le pot accepta însă și atunci când ele nu au temeiul realității. Atunci când ele, mincinoase fiind, ascund un adevăr cu mult mai trist. Sărăcia valorică a campionatului nostru. Aș fi acceptat mai degrabă explicația blatului decât constatarea neputinței cronice a unor echipe cu pretenții europene. Nu uit că Steaua a capotat în fața Vasluiului după alt rezultat minunat. Egalul de la Timișoara. Apoi, văzând meciul și nu doar tabela de marcaj, n-aș putea accepta ideea blatului decât dacă i-aș bănui pe steliști de un uriaș talent actoricesc. Fiindcă numai astfel ar fi putut mima ei atât de perfect chinuiala la care am asistat.
