S-a blocat genunchiul în “Lacul lebedelor”

Scena se transformă uneori în cuşca cu lei, pândesc unele capcane, cum ar fi uitatul replicilor, bâlbâiala colegului de distribuţie, o fulgerare de durere, o trădare a gleznei cu ditamai căzătura. Actorii de zbor înalt nu se pierd, au reflexe, improvizează, nu lasă ca un moment caraghios să destrame atmosfera spectacolului. Uriaşul actor George Constantin suferea de o boală gravă de inimă. Cu demnitate ascundea chinul din pieptul său, în mantia cu care era îmbrăcat în piesă avea pitit un tub cu pastile împotriva ghearei teribile, cu care-şi făcea apariţia criza cardiacă dureroasă. Nu intra în panică, nu i se rupea glasul, înghiţea pilulele, întorcându-se cu spatele ca să nu-l vadă spectatorii. Emilia Popescu, doldora de talent, avea ideea acaparatoare de a nu purta ochelari pe scenă. Fiind mioapă cu vechi state, într-o seară nu a observat decorul cu o fereastră desenată şi s-a ciocnit de placajul recuzitei, şi-a spart arcada şi a şiroit sângele. Fiind un spectacol cu o comedie, a pus o batistă pe faţă şi a dat vina pe rujul rău întins pe buze pentru a masca sângerarea frunţii. Marele actor al unei generaţii de vis, Alexandru Giugaru, rămas în legendă pentru rolul Trahanache din “Scrisoarea pierdută”, a fost în fruntea distribuţiei şi în comedia “Bădăranii”, de Goldoni. Era zăpuşeală şi peruca cu păr bucle a la Fontain i-a alunecat lui Giugaru şi s-a ivit ditamai chelia lucitoare. Îndrăgitul actor a salvat situaţia caraghioasă spunând din improvizaţie: “M-aţi enervat de mi-a căzut şi părul”. Graţioasa balerină Beatrice Rancea dansa imponderabil ca puful din aripa lebedelor în baletul “Lacul lebedelor”, când în plutirea săriturii i s-a rupt meniscul şi genunchiul s-a blocat. A sugerat zborul cu mişcări elegante ale braţelor, dar stricăciunile din articulaţia piciorului i-au întrerupt cariera şi şcoala de balet. Soţul ei, pe vremea aceea actorul remarcabil Bleonţ, a încurajat-o să pornească de la zero, s-a înscris la facultatea de regie şi azi are un nume de circulaţie europeană în realizarea unor spectacole grandioase. Dichiseanu a simţit colţii unui puternic câine-lup în timpul filmărilor unei pelicule poliţiste. Tam-nesam, câinele-lup l-a muşcat de spate tocmai pe eroul pozitiv. Norocul era că Dichiseanu era îmbrăcat într-un pulovăr gros, căci filmarea se făcea într-o peşteră, aşa că rana colţilor de dulău n-a fost prea mare.