Sângele de tiran face pasul înapoi

Cât o fi de tare sângele care curge prin venele unui tiran, ei bine, iată că sunt situaţii în care despoţii sunt obligaţi să-şi mai înmoaie hotărârile. Acest pas înapoi făcut uneori de tiran este cu abilitate ascunsă, să nu ajungă la popor pentru că zic tiranii că le-ar developa o anume slăbiciune. Şi cu toate astea, iată că se mai scurg informaţii privind cedările de care au dat dovadă stăpânitorii de neclintit din unele ţări. Firesc, “au transpirat” şi dezvăluiri despre unii conducători cu pumni de fier din România. Se ştie că Nicolae Ceauşescu credea orbeşte în dogmele comunismului, deci nu accepta sub nici o formă că există un Dumnezeu şi că viaţa are un rost atunci când crezi în ceva şi când accepţi că undeva în Înalt există un gând mare şi bun care este Dumnezeu. Extraordinar de iubită a fost în România o mare aristă, o cântăreaţă de excepţie pe numele ei Ioana Radu. A “zis” cu măiestrie şi puternică reverberaţie în inimi cântece populare, dar şi duioase romanţe. Se ştia că o îndrăgeau nu numai românii cei de toate zilele, ci şi marii ştabi comunişti din preajma lui Gheorghiu-Dej. O preţuia tare şi Nicolae Ceauşescu. Ei bine, se zice că ar fi plăcut-o pe doamna romanţelor nu numai Nicolae Ceauşescu, ci şi tatăl lui, ţăranul de Scorniceşti, Andruţă. Drept care, părintele lui Ceauşescu ar fi lăsat cu limbă de moarte ca la pomenirea lui să fie chemată şi să cânte Ioana Radu. Aşa că după îngroparea lui Andruţă Ceauşescu, aşa cum dorise el cu preoţi, a murmurat la pomenirea de după îngropăciune cântece de inimă şi Ioana Radu. Credincioasă, marea artistă a “ordonat” ca toţi cei prezenţi la pomenirea de după îngroparea lui Andruţă să spună după ea “Tatăl Nostru”. Cu vocea ei autoritară, gravă şi tulburătoare, Ioana Radu le-a poruncit tuturor să rostească cu ea “Tatăl Nostru” stând în genunchi. N-a acceptat nici o excepţie şi l-a aşezat şi pe Nicolae Ceauşescu în genunchi pentru a rosti ruga către Dumnezeu. Situaţie nu uşoară,  Ceauşescu credea mai presus decât în orice în comunism şi internaţionalismul comunist, şi aşa că înainte de a porni gloanţele spre el la zidul execuţiei a intonat “Internaţionala” şi nu “Deşteaptă-te, române!”. Lucru care pe mine m-a dezgustat. Şi ca să nu părăsim personajul fabulos Ioana Radu, să istorisim o altă reacţie a ei în timpul unui turneu în Israel. Enervată de cei doi securişti care îi supravegheau peste toţi pe artiştii români, Ioana Radu a cerut o legătură telefonică şi s-a răstit la telefon: “Băi Bodnăraş, ia-ţi din spatele meu securiştii, că le dau şuturi”. O altă surpriză s-a aflat despre momentul atât de controversat al incinerării lui Sergiu Nicolaescu. Undeva, în subsolul înspăimântător din crematoriu, regizorul Cărmăzan a rostit “Tatăl Nostru” şi, vrând-nevrând, a spus ruga către Dumnezeu şi preşedintele Ion Iliescu, liber-cugetătorul. O altă întâmplare în care tiranul Ceauşescu a făcut pasul înapoi s-a petrecut în biroul tovarăşului în timpul audienţei obţinute de Adrian Păunescu şi Marin Preda. Întorşi din vizita în Coreea de Nord, Ceauşeştii influenţaţi de Khim Ir Sen se gândeau să reintroducă comunismul în literatură. Adrian Păunescu şi Marin Preda l-au rugat să renunţe. Cu vorbe puţine şi apăsate ca ţăranii lui din Moromeţii, Marin Preda repeta obstinant aceleaşi cuvinte: “Dacă reintroduceţi realismul socialist, eu mă sinucid!”. Alertat, Ceauşescu i-a liniştit pe marii scriitori: “O să mai vedem, o să ne mai gândim”.