Se revoltă şi lacrima

Împietriţi de durere, părinţii Alexandrei Matache au răni la pleoape de atâta plâns. Fata lor cea veselă ca o primăvară se stinsese cu funinginea de după rugul din club devenită ucigător tapet al căilor respiratorii. Mama suspină cuvintele, nu le glăsuieşte: „Umblăm ca nişte roboţi, nu ne găsim locul nici acasă, nici nicăieri, chiar din seara în care medicii de la Spitalul Bagdasar n-au mai putut s-o menţină în viaţă, în miez de noapte am simţit-o pe Alexandra că s-a cuibărit lângă mine, îi simţeam răsuflarea chinuită şi totuşi parcă râdea şi mă mângâia. N-o să mai fim oameni întregi niciodată”. Tânăra mereu în mişcare ca argintul-viu terminase cu brio Facultatea de Jurnalism, dar nu-şi găsise o slujbă în branşă, lucra în domeniul organizării de evenimente, visând neîncetat că destinul o să-i surâdă cu un post de jurnalist. S-a ridicat la cer şi Alexandra Rădulescu, o zgâtie de fată de 40 de kilograme, cu codiţe de adolescentă, aproape de a-şi susţine masteratul, care nici ea nu găsise o slujbă potrivită cu studiile absolvite. Ca să se întreţină şi să trimită ceva bani fraţilor de acasă, lucra până în zori ca barman în clubul pârjolului şi n-a avut nicio şansă, deşi echipele de la Urgenţă Floreasca s-au luptat ca la Mărăşeşti. Remarcabilii specialişti străini veniţi să ajute au declarat că medicii români au lucrat ca la carte. Bătălia pentru viaţa pacienţilor arşi este teribil de grea şi imprevizibilă. Venite cu toată priceperea şi inima deschisă, echipele medicale din avionul de transport german au avut o surpriză, aparatul de intubare şi respiraţie din dotarea aeronavei nemţeşti se încăpăţâna să pornească, a fost adus urgent un aparat similar de la Spitalul Universitar, care a fost conectat la sistemele avionului din Germania. Să nu uităm că echipe de la celebrul canal tv National Geographic au venit la Spitalul Floreasca şi l-au filmat pe profesorul Lascăr într-o operaţie în premieră mondială, extirparea unei tumori gigant de 45 de kilograme.