Ştirile nu se dezbracă de doliu

„Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând/Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând/Că din toate ce sunt cel mai greu e să fii/Nu copil de părinţi, ci părinte de fii”. Moartea slută parcă şi-a reţinut în fiecare zi spaţiu în buletinele de ştiri, anunţă că s-a mai pierdut un firicel de viaţă, n-a mai avut resurse să lupte cu îngrozitoarele urme ale gazelor chimice otrăvitoare şi ale rugului de flăcări. La Viena s-a mai stins un tânăr român. În marile metropole ale Europei se ridică la cer câte un nume de român. Din cei 150 de răniţi 39 au fost transferaţi în marile spitale ale ţărilor bogate, dar 10 s-au ridicat la cer, trei în Marea Britanie, doi în Olanda, doi în Germania, unul în drum spre Elveţia, câte unul în Franţa şi Israel. În Bucureşti mai sunt internaţi 43 de tineri, dintre care 10 în stare critică şi gravă. Bătălia pentru viaţă a fost teribilă, medicii, asistentele, părinţii, rudele, prietenii au pierdut şirul orelor, în fiecare zi răniţii erau duşi în sala de chirurgie pentru operaţie. Flăcările şi gazele înecăcioase aduc prăpăd, specialişti de marcă ai Occidentului au spus că nici ei nu puteau face mai mult, ca dovadă pierderea răsuflării şi în spitalele excelent dotate ale străinătăţii. Să nu se împotmolească hârtiile, trupurile tinerilor ridicaţi la cer departe de ţară să ajungă degrabă la odihna veşnică în ţintirimul de-acasă. În ăst timp, tembelii lacomi care se dau experţi în artificii s-au scuturat de cătuşe.