Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Federal Reserve (Fed) reduce injecţiile de lichiditate prin preluarea de obligaţiuni. Cum va fi afectată UE? Viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu a vorbit de retrageri de capital. Dar nu vor ieşi bani doar de pe pieţele emergente, ci şi de pe cele mature. Americanii îşi duc capitalurile acasă pentru a-şi asigura lichiditatea. Lipsită de resurse, UE se va confrunta cu scăderea burselor, ieftinirea activelor imobiliare şi deflaţie. Nivelul de trai nu poate decât să scadă. Dar merită altceva Uniunea, care nu s-a preocupat de eficienţă, ci doar de acoperirea riscurilor politice prin suprataxarea benzinei şi ţigărilor?!
Reiterez că relaxarea cantitativă s-a realizat cu ajutorului aurului luat în leasing de băncile centrale, care au intrat apoi în operaţiuni swap. Astfel, s-a majorat masa monetară, în condiţiile în care dobânda-cheie se plasa aproape de zero şi nu putea deveni negativă. Acum, când are loc mişcarea inversă, de contracţie monetară, oare cum va reacţiona preţul aurului, după ce metalul va fi înapoiat proprietarilor?! Şi nu doar aurul se va ieftini, ci şi petrolul, pentru că se va restrânge consumul. Iar într-un asemenea context, dolarul nu poate decât să se aprecieze. Ar fi trebuit s-o facă de mult, însă politicienilor li s-au făcut concesii din partea bancherilor centrali
Sigur că scăderea achiziţiei de bonduri de către Fed - sistemul de bănci centrale al SUA - va determina intrarea într-un trend de dezintermediere financiară. Şi întrebarea e cum se mai poate stimula economia? Cu ajutorul relaxării fiscale. Ceea ce va propulsa economia reală în rolul principal şi va arunca politica monetară în plan secund, însoţită de ieftinirea activelor. O ieftinire care e pusă alături de un proces căruia i se dă adesea conotaţii negative, dacă e să ne luăm după ministrului Bugetului, Liviu Voinea: deflaţia. Chiar dacă aceasta are avantaje certe: ieftineşte materiile prime, micşorează costul capitalului şi oferă mărfuri la preţuri mai apropiate de puterea de cumpărare. Cu riscul de a pierde, într-adevăr, cei care au fost prinşi de criză cu apartamentele nevândute şi cu credite ipotecare acordate aiurea.
Susţinerea preţului imobilelor a coincis cu interesele politicienilor şi a ignorat avertismentul fostului preşedinte al Fed, Alan Greenspan: “Cea mai gravă criză financiară de după Al Doilea Război Mondial”, urmează să se încheie “abia după stabilizarea preţurilor din sectorul imobiliar”. Fiindcă în condiţiile în care s-a menţinut preţul imobilelor la un nivel ireal prin reglementări, SUA au pierdut pe partea de şomaj. Economia a rămas încărcată cu costuri şi nu şi-a permis să finanţeze domeniile manufacturiere. Cam la fel cum s-a întâmplat în România, unde în loc să se execute garanţiile aferente creditelor, pentru a se procura lichidităţi, s-a inventat Programul Prima Casă, ca să nu mai scadă preţul activelor.
Şi, din păcate, tentativa de gestionare a procesului de corecţie de către guverne, care a blocat procesul natural de ajustare antreprenorială, n-a făcut decât să prelungească criza. Iată de ce zicea Greenspan că: “...redresarea ar putea dura mai mult decât de obicei”.
.
