Utopii de vară

Vreau o vară liniștită! Da, pare ciudat ca un jurnalist să-și dorească o perioadă de liniște în știri - doar nu suntem ahtiaţi după „sânge”, cel care ne aduce audienţa, dar înainte să fiu jurnalist sunt cetăţean al acestei ţări.

Și, oricum, mă bazez pe această ţară că poate să producă suficiente știri interesante.

Să ne înţelegem, liniștea pe care mi-o doresc nu e liniștea tâmpă, în umbra căreia s-au construit marile imperii de carton plimbate astăzi pe la Parchete.

Liniștea pe care o visez pentru mine și semenii mei e liniștea care te ajută să construiești, în care ai timp să pui pe hârtie proiecte și putere să le pui în aplicare, în care statul de drept nu e o lozincă scrisă pe cătușe, ci o stare de fapt asumată și respectată.

Știu, nu voi/vom avea parte prea curând de liniștea asta! Trăim în ţara în care fișa ascunsă a marilor posturi din stat, președinte și premier, ca să fie clar, scrie așa: posesorul postului e omul Providenţei!

Sincer, m-am săturat de oamenii providenţiali! Sunt pline ziarele din ultimii 25 de ani de ei.

Aș prefera niște tehnicieni politici meseriași, deloc geniali, dar aplicaţi în ceea ce fac, care nu-și pierd minţile în ritmul girofarului care-i însoţește la fiecare pas, înspăimântaţi că au o datorie faţă de cei pe care îi conduc, nu doar faţă de cei care i-au votat sau, și mai grav, faţă de cei care i-au „finanţat”.

Știu, utopii! „Providenţialii” momentului vor face tot posibilul să mă aducă însă cu picioarele pe pământ!