Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Te-ai aştepta ca la această temperatură oamenii să se topească şi să înceapă să curgă pe străzi sub formă de pastă, copacii, puţinii copaci din preajmă, să se topească şi ei, amestecându-se cu magma fierbinte în care s-au transformat clădirile şi pavajul trotuarelor! Iar peste toate, ca o boltă de foc-cerul! Pare greu de crezut, dar nu este deloc aşa. În orice caz, nu aici, în Kuweit, unde m-am întâlnit de câteva ori în vara aceasta cu temperatura de mai sus. Adevărat, la început nu prea înţelegi ce se întâmplă. E ca şi cum ai sta în faţa uşii deschise a unei sobe. Simţi până dedesubtul pielii dogoarea flăcărilor dinăuntru. Şi auzi sau ai vrea să auzi vuietul viscolului de afară. Dar afară te afli şi tu, iar aici se mişcă, poate că tot sub formă de pastă, doar nişte păsăruici prin văzduh şi un furnicar de maşini jos, pe pământ.
În Kuweit, mersul pe jos este pe cale de a fi abolit. Nu există moment al zilei în care străzile să nu fie pline de maşini. Multe dintre ele ieşite direct din paginile cataloagelor de specialitate. Maşini de fiţe, şoferi de fiţe! Aşa că, dacă nu eşti localnic şi n-ai nicio treabă în oraş, e mai sănătos, şi la propriu şi la figurat, ca seara să stai în casă. Dacă poţi, fiindcă viaţa e mai colorată acum faţă de restul zilei. Restaurantele, care nu sunt puţine, se umplu până la refuz. Şi n-a început încă Ramadanul. Încerc să-mi imaginez ce va fi peste cîteva zile, când va începe. Dar nu e vorba, revenind la mersul cu maşina, doar de tumultul pitoresc al vieţii de noapte, ci şi de preţul litrului de benzină, ce, ţineţi-vă bine, este de zece ori mai mic decât la noi. Un plin costă, în echivalent românesc, în jur de 30 de lei noi. Să te tot plimbi, nu-i aşa? Plus că în maşină e răcoare. Cam cum e şi prin moluri, unde aproape că mori de frig! În cel mai mare mall din Kuweit City, care se numeşte Avenues, cred că pot să încapă cu uşurinţă toate mall-urile din Bucureşti . Prima oară când am ajuns acolo m-a mirat aerul lui mănăstiresc, întrucât vedeam la tot pasul grupuri de măicuţe îmbrăcate ca pe la noi, însă cu poşete dintre cele mai scumpe pe umăr. Da de unde! Era vorba de portul tradiţional al femeilor din partea asta de lume.
Privitor la tradiţie, duminică seara am asistat la câteva scene memorabile în zona de sosiri a aeroportului internaţional. Se întorceau acasă tinerii kuweitini absolvenţi de facultate în străinătate. Erau primiţi ca nişte campioni olimpici, cu buchete de flori şi confetti. Rudele, venite în număr mare să-i întâmpine, scoteau chiote de bucurie, precum se obişnuia pe vremuri la nunţile de la mine din sat, azvârlind în capul proaspeţilor absolvenţi grămezi de monede, ca să aibă, cică, noroc de bani în viaţă. Kuweitienii cam au. Astfel că viaţa, fie ea şi la 50 de grade Celsius, nu-i sperie şi nici nu-i lichefiază. Îi duce, cu viteză de maşină de lux, înainte. Prin miezul fierbinte al nopţii şi al verii.
