Secretul "trădării" generalului Vasile Milea

Generalul Vasile Milea, ministru al Apărării în momentul Revoluţiei, a fost toată cariera sa dator secretarului general al PCR. Acesta i-a iertat greşelile trecutului şi l-a promovat. În timpul revoltelor de la Timişoara şi Bucureşti, Milea a ezitat şi a amânat executarea întocmai a ordinelor lui Ceauşescu.

 În ultima sa noapte, Milea a sunat neautorizat pe telefonul "roşu" în afara graniţelor. "Informăm că ministrul Forţelor Armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi, dându-şi seama că este descoperit, s-a sinucis."

Aceste cuvinte le-au transmis crainicii Televiziunii Române şi Radioului, la ora 10:45, în ziua de 22 decembrie 1989. Moartea generalului Vasile Milea rămâne unul dintre cele mai controversate şi dezbătute momente de care atunci a atârnat soarta Revoluţiei române.

Condiţiile în care ministrul Apărării Naţionale îşi pierdea viaţa în cea mai fierbinte zi a revoltelor de la Bucureşti rămân la fel de neclare şi astăzi. Asasinat sau sinucidere, moartea gene­ralului Vasile Milea şi atitudinea lui în timpul evenimentelor au făcut ca Revoluţia română să nu se transforme într-un măcel.

Generalul Vasile Milea era în acel decembrie 1989 ministru al Apărării Naţionale, unul dintre cei mai puternici oameni ai momentului. Comandantul dur de care îşi amintesc subordonaţii a ajuns în fruntea ministerului după o carieră începută în 1947 ca elev al Şcolii Mi­litare de Ofiţeri de Infanterie. A fost numit ministru la 16 decembrie 1985, cu exact patru ani înainte să izbucnească revolta de la Timişoara.

Când a plecat la armată era învăţător suplinitor, după ce terminase Liceul Comercial "Mihai I". Fiind născut în 1927, la Lereşti, judeţul Argeş, a simţit ca adolescent mărirea şi decăderea regalităţii în România. În mai 1949 era deja sublocotenent într-o armată ce copia cu forţă "Armata Roşie Eliberatoare".

Potrivit obice­iu­r­ilor vremii, până la sfârşitul anului a fost deja avansat locotenent. Apoi, doi ani, a urmat Academia Mili­tară Ge­nerală, Facultatea Tancuri, ab­sol­vi­tă cu calificativul "foarte bine" şi di­plo­mă de merit, ceea ce demonstrea­ză ambiţia şi aplecarea sa spre studiu. A devenit în 1952 locotenent-major şi apoi căpitan, maior în 1954, iar locotenent-colonel în 1956. La 30 decembrie 1962 a fost avansat la gradul de colonel, iar steaua de general-maior a căpătat-o în 1964, de Ziua Armatei.


MOMENTUL DE CUMPĂNĂ
Din biografia lui Vasile Milea, cea oficială, lipseşte însă ceva. Atât militari, cât şi foşti ofiţeri de Securitate foarte bine documentaţi susţin că în 1964 Milea a trecut printr-un mo­ment greu. A fost la un pas de a fi dat afară din Armată pe când comanda o unitate din Medgidia. Controlul Financiar Intern găsise o deturnare de fonduri. Vasile Milea a dat ordin să se folosească nişte bani pentru a se asfalta interiorul unităţii, aflată în noroaie până-n gât. Ofiţerii de Securitate chiar au găsit şi legături mai mult decât suspecte între şantierul ad-hoc instituit în unitatea militară şi folosirea soldaţilor la munci în folosul unor nome­n­cla­tu­rişti. Din această cauză, Milea a fost trimis în faţa Consiliului de Judecată şi, spun sursele citate, chiar a existat un raport de trecere a sa în rezervă.


SALVATORUL CEAUŞESCU
Totul se petrecea, aşadar, în orân­duirea Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dar acesta avea să moară, iar locul a fost luat de Nicolae Ceauşescu în 1965. Un aspect mai puţin cunoscut şi din bi­o­gra­fia lui Nicolae Ceauşescu este faptul că el a activat după război în ar­ma­tă, având gradul de general şi fiind chiar ministru adjunct al Apărării. "Do­meniul" de care răspundea Nicolae Ceauşescu era Direcţia Politică Su­pe­rioară a Armatei, practic organismul care a sovietizat Armata Română. Cert este că Milea a fost reabilitat după ce Nicolae Ceauşescu a ajuns la pute­re, iar totul s-a dat uitării, încât astăzi, deocamdată, doar mărturiile ofi­ţe­ri­lor amintiţi mai pot dezvălui pata de-a lungul carierei ge­neralului.


GENERAL CONTROVERSAT
Din 1965, Milea a "renăscut", ajun­gând să conducă Armata din Transilvania. A devenit general-locotenent la 23 august 1969 şi a fost numit şef de stat major al Gărzilor Patriotice din România. După opt ani a mai primit o stea, cea de general-colonel. Apoi, în 1980, Vasile Milea este cel care a preluat comanda Marelui Stat Major, funcţie din care avea să fie făcut mi­nistrul Apărării în 1985. La comanda Marelui Stat Major, Milea l-a numit pe generalul Ştefan Guşă, un ofiţer capabil, dar despre care ofiţerii de Securitate spun că era rudă cu el. Se zice că şef al Marelui Stat Major ar fi trebuit să fie numit, după valoare şi experienţă, generalul Dumitru Ve­li­cu. Ca ministru al Apărării, Vasile Milea a luat câteva măsuri foarte contestate pe furiş în cazărmi, precum aceea că a redus norma de echipare cu 25% şi a introdus sistemul detaşărilor ofi­ţe­ri­lor în economie. Totuşi, în "era Milea", Armata Română s-a deschis către ţările NATO, existând nume­roa­se aplicaţii şi vizite comune.
A ORDONAT "TRAGEŢI"?
La patru ani de când fusese numit ministru al Apărării, a izbucnit revolta de la Timişoara. La 17 decembrie, în baza ordinului dat de Ceauşescu, primul secretar al judeţului Timiş i-a cerut insistent generalului Milea ca Armata să fie scoasă în stradă pentru liniştirea manifestanţilor. Ministrul Apărării Naţionale l-a refuzat iniţial categoric, dar după câteva minute, ca urmare a ordinelor lui Ceauşescu, Milea a revenit şi a permis ieşirea Armatei, însă fără armament şi mu­niţie. În aceeaşi zi a încercat să afle ce s-a întâmplat cu adevărat la Timişoara de la Iulian Vlad şi de la Tudor Postelnicu, dar aceştia nu i-au spus nimic. În schimb, Postelnicu i-a reproşat lui Milea că ar fi raportat dezordinea de la Timişoara secretarului Comitetului Central, Ion Coman. La ora 13:30, din ordinul ministrului Apărării, Armata a intrat în stare de luptă.


AMENINŢAREA LUI CEAUŞESCU
În după-amiaza zilei de 17 decembrie a avut loc o şedinţă a Comitetului Politic Executiv (CPEx). Potrivit stenogramelor, Nicolae Ceauşescu i-a acuzat pe Milea, Postelnicu şi pe Iulian Vlad de trădare, laşitate şi neres­pectarea ordinelor. "Ce au făcut ofiţerii tăi, Milea? De ce nu au tras? La picioare trebuia să tragă." Generalul Milea a răspuns: "Am ordonat să nu se împartă nici un fel de muniţie". Ceauşescu a replicat violent: "Consi­der că aţi trădat interesele ţării, interesele poporului, ale socialismului şi nu aţi acţionat cu răspundere. Ştiţi ce ar trebui să vă fac?... Să vă pun în faţa plutonului de execuţie... Pentru că ceea ce aţi făcut voi înseamnă pactizare cu inamicul". Dictatorul a dat ordine imediate că "oriunde se încearcă vreo acţiune trebuie lichidată radical, fără nici o discuţie". "Am dat ordin să se someze şi, dacă nu se supun, să se tragă... într-o oră să fie restabilită ordinea în Timişoara!" (stenograma şedinţei de la 17 decembrie). O dată cu lăsarea nopţii, violenţele de stradă au luat amploare, iar Milea a ordonat deschiderea focului de avertisment.


"ARMATA NU A ACŢIONAT CUM TREBUIE LA TIMIŞOARA"
Corneliu Pârcălăbescu, şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice, declara în dosarul privind moartea lui Milea: "La 18 decembrie am fost chemat împreună cu generalul Milea la Elena Ceauşescu, care rămăsese practic la comandă (n.r. - Nicolae Ceauşescu era în Iran). Ni s-a cerut să prezentăm situaţia de la Timişoara. Generalul Milea a scos o listă ce reprezenta acţiunile militarilor, iar academiciana a reacţionat şi a spus: «Armata nu a acţionat cum trebuie şi a început să dea indicaţii ca şi cum ar fi fost o mare strategă». Am fost convins în acel moment că ministrul Apărării prelungea situaţia în interesul poporului".


FĂRĂ UZ DE ARMĂ
La 19 decembrie, Ilie Ceauşescu, prezent la Timişoara, cerea într-o şedinţă ca Armata să rămână în stradă, pentru că "tulburările sunt provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste, scopul lor fiind răsturnarea socialismului şi întoarcerea la capitalism". Primul secretar Radu Bălan a fost luat ostatic de muncitori. Generalul Guşă s-a dus să-l elibereze şi a discutat cu muncitorii care cereau libertate, democraţie şi demisia lui Ceauşescu, dar este chemat înapoi de Ion Coman, la ordinul lui Milea.

La 20 decembrie, greva generală a fost declanşată. Revoltele s-au transformat în manifestaţii paşnice, iar generalul Guşă, cu aprobarea lui Milea, a interzis total uzul de armă. Militarii din dispozitiv au primit de la manifestanţi pâine şi apă. Forţele MApN au permis trecerea coloanelor de manifestanţi. Fraternizarea s-a produs. Cu aprobarea lui Milea, gene­ralul Guşă a dispus retragerea trupelor în cazărmi, folosind ca pretext evitarea fraternizării.
MITINGUL DE LA 21 DECEMBRIE
Soţii Ceauşescu, crezând încă în autoritatea lor asupra poporului, au dispus organizarea unui miting la Bucureşti. Demonstraţia de la 21 de­cem­brie s-a transformat însă într-o degringoladă care a luat prin surprindere întregul aparat de stat. Piaţa a fost evacuată şi s-a organizat dispo­zitivul, format din forţe MI şi Securitate, care trebuia să blocheze intrarea oamenilor spre sediul CC. Militarii mobilizaţi nu aveau asupra lor muniţie de război. După-amiaza au loc primele incidente. Un camion mi­litar a fost atacat. Un elev de la Şcoala de Securitate a fost rănit şi au murit şapte manifestanţi. După ce a fost informat despre incident, generalul Milea a interzis să se mai execute foc şi să mai fie băgaţi în linia întâi militari: "Dacă pleacă scutierii, să plece şi militarii", a ordonat ministrul Apărării.


ULTIMA NOAPTE
Noaptea de 21 spre 22 decembrie, ultima noapte a generalului Milea. Potrivit declaraţiilor aflate la dosar, seara, în jurul orei 21:00, ministrul Apărării este chemat la Ceauşescu împreună cu Postelnicu, Pârcălăbescu şi cu Iulian Vlad. Potrivit declaraţiei lui Pârcălăbescu, Milea este apostrofat "pentru modul defectuos în care acţionase Armata pentru reprimarea demonstranţilor de la Intercontinental". "Au fost aduse şase tancuri din ordinul lui Milea pentru a face tot posibilul ca demonstranţii să fie răspândiţi", susţine Pârcălăbescu. Generalul Iulian Vlad a declarat în momentul anchetei că Milea era foarte agitat în acea zi. "Mi-a spus că a fost numit comandant al acţiunii de împrăştiere a demonstranţilor."


CU TANCUL PRIN MULŢIME
"Umbra" lui de la Securitate ne-a spus că a ieşit pe la ora 23:00 din scara B a Comitetului Central, cu casca pe cap. În momentul în care a ajuns la dispozitiv l-a întrebat pe ofiţerul Viorel Amăriucăi: "Ce se întâmplă?". Acesta a răspuns că s-a dat foc. Între timp, un camion militar a intrat în mulţime. Ofiţerul Direcţiei a IV-a spune că Milea l-a întrebat pe un maior de la regimentul de tancuri dacă poate să treacă peste baricadă. Ofiţerul a încuviinţat şi Milea i-a spus mecanicului tancului ca, în momentul în care lasă mâna în jos, să treacă. Mecanicul a ambalat tancul şi, la semnalul ministrului, a plecat cu mitraliera trăgând în plan orizontal. În schimb, militarul în termen Claudiu Dumitrescu declara în ancheta morţii lui Milea că generalul i-a ordonat şefului său, locotenentul Şerban, spargerea baricadei făcute de demonstranţi în Piaţa Universităţii. Dumitrescu susţine că a mers cu primul tanc ce a intrat în blocadă şi care apoi a luat foc, dar neagă faptul că s-ar fi tras cu mitraliera de pe tanc. Totul s-a terminat în jurul orei 12:30. Manifestanţii au fost împrăştiaţi.


"MILEA SE SIMŢEA ÎNJOSIT"
Iulian Vlad declara în dosar: "Când s-a terminat totul am coborât în stra­dă. Milea m-a văzut, a venit la mine, m-a luat în braţe şi plângând mi-a relatat că e foarte afectat de cele petrecute". A urmat în jurul orei 1:00 şe­din­ţa cu Nicolae şi Elena Ceauşescu la etajul 1 al CC. "Ceauşescu era foarte sa­tis­fă­­cut. I-a dat ordin lui Milea să mobilizeze în continuare unităţile din Bu­cu­­reşti şi din zonele limitrofe." Imediat după şedinţă, Iulian Vlad şi gen. Vasile Milea au stat de vorbă câ­te­va zeci de minute. Potrivit lui Vlad, Milea se simţea înjosit că el şi Armata sunt folosiţi pentru asemenea si­tua­ţii. Milea a urcat apoi la etajul 6 al CC. S-a dus în biroul lui Pârcălăbescu. "Pe la 1:30 a venit la mine generalul Milea şi mi-a spus că este foarte obosit. I-am oferit un ceai, după care mi-a spus că este posibil ca această demonstraţie să ia amploare şi că se va întâmpla ceva. După care s-a dus la biroul lui Ion Coman şi s-a culcat."
TELEFONUL FATAL
După ce a plecat de la Pârcălăbescu, ministrul Vasile Milea nu s-a culcat. Ofiţeri de Armată şi Securitate foarte bine informaţi ne-au declarat că gene­ra­lul a pus mâna pe telefon. Pe "firul roşu". A luat legătura cu ministrul Apărării din Ungaria, Ferenc Karpatyi, şi l-a întrebat dacă pregăteşte o in­va­zie în România. Între cei doi miniştri ai Apărării era o legătură foarte strân­să. Mama ministrului ungar al Apă­ră­rii trăia în România, într-o localitate tran­silvăneană, iar generalul Vasile Milea ordonase unor medici militari, dar şi altor ofiţeri din zonă să o vi­zi­te­ze, să-i ducă medicamente şi să aibă grijă să nu-i lipsească nimic. În cursul acestei ultime convorbiri, Ferenc Kar­pa­tyi a răspuns că nu pregăteşte o in­va­zie, dar şi-a luat măsuri de pre­ca­u­ţie, având în vedere evenimentele din Ro­mânia. Discuţia pe "firul roşu" se fă­cea întotdeauna autorizat. Dar ge­ne­­ralul Milea nu a cerut avizul în acea noap­te. Tehnologia era sovietică, iar cen­trala telefonică se afla la Kiev. Se în­ţelege, toate aceste convorbiri de "gra­dul 0" erau înregistrate de KGB. Bine­înţeles, pe teritoriul României erau "dublate" şi de interceptările Securităţii.


"SĂ NU SE TRAGĂ!"
Ofiţerul de Securitate Ion Vătă­mă­nes­cu, însoţitorul personal al lui Mi­lea, declara în timpul anchetei că în di­mineaţa de 22 decembrie, "în jurul orei 7:00, s-a primit telefon prin care i se ordona generalului Milea să se pre­zinte la Cabinetul 1. L-am trezit, i-am raportat ordinul şi l-am ajutat să se echipeze. Mi-a spus: «Băi copile, nu mai pot!». Era parcă mai îmbătrânit din cauza oboselii acumulate". La şe­din­ţa-fulger au participat Constantin Dăs­călescu, Emil Bobu, Vasile Milea, Iu­lian Vlad şi Tudor Postelnicu. Ma­io­rul Alexandru Rafailescu declara că, du­pă şedinţă, "generalul Milea a ieşit des­figurat. (...) A strigat să nu se tragă în mulţime. Să nu se răspundă la pro­vo­cări, militarii să rămână grupaţi lângă tehnică".


"REZOLV-O SAU O REZOLVĂM NOI!"
Ceea ce nu s-a scris în nici un raport oficial este că Milea a avut un prilej în care a dat în acea dimineaţă ochii numai cu Nicolae Ceauşescu. Conducătorul statului avea asupra lui Milea ascendentul reabilitării din 1964. Ofiţerii de Armată şi Securitate amintiţi mai sus ne-au spus că dictatorul avea pe masă înregistrarea convorbirii dintre ministrul său şi mi­nis­trul ungur, convorbire pe care nu o autorizase. În toate aceste zile, Ni­co­lae Ceauşescu primise o avalanşă de informaţii despre agresiuni din străinătate asupra regimului său. Nemulţumit până atunci de modul în care ministrul Apărării înde­pli­ni­se ordinele sale, comandantul su­prem a văzut prin acea înregistrare trădarea lui Milea. Astfel s-ar fi putut explica în mintea lui Ceauşescu ezitările şi amânările cu care ministrul coordonase acţiunile Armatei din acea perioadă. În acea dimineaţă, Ceauşescu i-ar fi spus lui Milea: "Rezolv-o sau o rezolvăm noi!".


EPILOG
● Judecătorul: De ce dumneata l-ai făcut trădător, am auzit comunicatul care l-ai spus, prin care ai instituit starea de asediu, că generalul Milea, trădător, s-a sinucis pentru a scăpa de răspundere, de pedeapsa dreaptă pe care o aştepta ca trădător.
● Nicolae Ceauşescu: Pentru lă­mu­ri­rea dumneavoastră, trădătorul Mi­lea...


● Judecătorul: De ce nu l-aţi judecat dacă era trădător?
● Nicolae Ceauşescu: Pentru că atunci am constatat treaba aceasta, chiar în ziua respectivă. Şi a plecat ca să aplice măsuri, vă spun asta pentru judecata dumneavoastră, dintr-un grup întreg şi au venit ofiţerii care erau cu el şi ne-au anunţat că s-a împuşcat. Şi de-abia după aceea am constatat că n-a aplicat ordinele stabilite ca unităţile militare să-şi facă datoria. (din stenograma procesului Ceauşescu)


MILEA, LA PENTAGON
În 1986 a fost primul ministru al Apărării din Pactul de la Varşovia care a vizitat Washingtonul, încât spionii ruşi se chinuiau, prin aeroporturile lumii, să afle enigmele întâlnirilor generalului cu demnitarii Pentagonului. Vizita din octombrie 1986 i-a intrigat pe ceilalţi membri din Pact de care, de altfel, a fost ţinută secretă. Generalul Vasile Milea prospecta piaţa pentru o eventuală modernizare a avionului româno-sârb IAR 93 "Orao", ba chiar s-a interesat de o achiziţie a supersonicului F-15, dar şi de sistemul de învăţământ militar american. Atunci, spun surse bine informate, a avut un mesaj verbal de transmis preşedintelui american, Ronald Reagan, din partea lui Nicolae Ceauşescu. Ronald Reagan însă nu l-a primit la Casa Albă pe ministrul Apărării român şi l-a cam plimbat. Motivul a fost acela că se afla în prag de alegeri şi o întâlnire cu un ministru al Apărării din Pactul de la Varşovia i-ar fi afectat procentele. Poate că nu întâmplător, în 1987, Nicolae Ceauşescu a respins, unila­teral, "clauza naţiunii celei mai favorizate".

"În dimineaţa de 17 decembrie eram la Milea în birou şi a sunat telefonul. Cred că era de la Cabinetul 1 sau 2, pentru că ministrul s-a adresat cu «Ordonaţi!», «Voi da ordin imediat», «Vă raportez că suntem pregătiţi». Apoi a închis şi mi-a spus: «Măi, Postelnicu ori e dezinformat, ori dezin­formează, ce Dumnezeu o fi având?». A sunat din nou Ceauşescu, iar Milea a dat imediat ordin la Ti­mi­şoa­ra ca o companie de tancuri să se de­plaseze spre centru, dar cu foarte ma­re atenţie, ca nu cumva să se tragă sau să se întâmple vreo nenorocire. În seara zilei de 17 decembrie am pri­mit telefonic ordin de la secretarul Ion Coman ca Armata să deschidă focul asupra demonstranţilor, «fără nici o dis­cuţie, cu toată fermitatea». Am or­do­nat să nu se tragă." (Generalul Şte­fan Guşă - şeful Marelui Stat Major)