Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am consultat recent rechizitoriul pentru procesul pogromului de la Iaşi. Fapte petrecute în iunie 1941 şi judecate în dosarul Nr. 5260 din 1947, cuprinse în “Rechizitor Nr. 20”, document emis de “Cabinetul criminalilor de războiu, Parchetul Curţii Bucureşti”, procurori Octav Vasiliu şi Costache Bîlcu. Pe 28 mai 1948 erau trimise în judecată 57 de persoane, “actori” ai evenimentelor la care facem referire, de la ieşeni de rând, până la Generalul Gheorghe Stăvrescu sau colonelul Dumitru Captaru, Prefectul de Iaşi. Vă prezentăm scurte pasaje din faptele petrecute atunci, elocvente pentru a descrie evenimentele şi atmosfera vremii. Vom pune accent în special pe incidentele în care au fost implicaţi şi ieşeni de rând tocmai pentru că acestea oferă dimensiunea reală a tensiunii la care se ajunsese în acele momente.
Scobai Stefan, de 24 de ani, era sculptor în lemn, cunoscut ca simpatizant legionar. L-a scos din casă pe evreul Hecter şi l-a aşezat spate în spate cu doi fraţii Walder. A motivat gestul spunând că vrea să-i împuşte pe toţi trei cu un singur glonţ deoarece erau comunişti. Scobai l-a lovit cu pistolul pe Herşcu Herşcovici şi l-a jefuit, iar pe Leib Grumberg, om în etate, l-a tras în mod sălbatic de mustăţi şi l-a lovit cu pumnii în faţă, deposedându-l de ceasul din buzunar şi suma de 4400 de lei. Martorul Rabinovici Benjamin a spus că a fost şi el maltratat şi lovit de trei ori în cap cu un pumnal de acesta, iar soţia sa, datorită loviturilor primite, a încetat din viaţă după 24 de ore de chinuri. Rabinovici a fost deposedat şi el de 18.000 de lei.
Leon Cristiniuc, de 37 de ani, era şef la o secţie de gardieni. Martorul Mişi Katz povesteşte cum acesta l-a “ridicat” de acasă pe cumnatul său, Sigismund Samoileanu, pe care l-a “maltratat îngrozitor”. Nu a uitat să-l şi jefuiască, l-a transportat la gară şi l-a aruncat într-un vagon, nu înainte de a-i aplica “o serie de lovituri de boncanc”. Acesta la scurt timp a şi murit. Gardianul a ajuns în aceeaşi zi de 29 iunie şi acasă la martora Fanny Marcu. “Negăsind nici un bărbat, deoarece soţul şi fiul ei fuseseră ridicaţi, a încercat s-o împuşte”. Femeia a scăpat printr-o minune, deoarece ţipetele sale disperate l-au zăpăcit pe agresor.
Vivovschi Emil era un bănăţean cu domiciliul în str. Aprodul Movilă din Timişoara, însă deţinea şi câteva afaceri la Iaşi. |n dimineaţa zilei de 29 iunie, el dă ordin unei patrule româneşti să spargă uşa de la intrarea locuinţei evreului Elias Leibovici. Acesta împreună cu soţia şi alte persoane sunt scoşi din casă şi duşi în strada Ştefan cel Mare unde Leibovici este împuşcat în abdomen şi abandonat. Acesta râmâne în acel loc până a doua zi (!) fiind găsit cu suprindere încă viu de Vivoschi. Acesta dă ordin unui soldat să-i tragă un glonte în cap după care, tot din ordinul său, o patrulă îl ridică cu o maşină de cărat gunoaie şi-l face dispărut pentru totdeauna. După dispariţia evreului, Vivoschi a avut grijă să care cu geamantanele la el acasă lucrurile de valoare ale evreului.
Constantin Blânduţ nu era blânduţ deloc cum s-ar putea crede citindu-i numele. ”A bătut mai mulţi evrei cu ciomagul şi cu patul armei, iar pe alţii i-a maltratat atât de barbar încât aceştia ulterior au murit din cauza loviturilor primite. Pe alţi evrei i-a schingiuit prin împungerea cu baioneta sau smulgerea firelor de păr din barbă. Pe alţii i-a torturat prin aceia că le-a poruncit să stea cu faţa în jos pe şinele de cale ferată după care a început să joace cu picioarele pe trupurile lor. Şi ca o complectare a tuturor acestor barbarii, a înjunghiat mortal cu baioneta pe fiul hahamului Pincovici şi pe doi tipografi”. El a şi recunoscut faptele sale la primele depoziţii efectuate de martori după primele cercetări.
Gheorghe Parlafes, supravegheat de Blânduţ i-a bătut cu un par, i-a călcat în picioare şi i-a lovit cu bocancii pe mai mulţi evrei, între care pe Bern Bercovici şi pe Moise {trul. Iar Lubaş Rudolf, un legionar ieşean de 51 de ani “a lovit pe evreul Zalman Tirchişor cu ciocanul în cap”, motiv pentru care acesta a decedat peste câteva zile în lagărul de la Podu Iloaiei. Pe evreul Buium Tirchişor l-a lovit cu o rangă de fier lăsându-l infirm pentru toată viaţa. Tot prin lovitură cu ranga a rănit atât de grav pe Saia Tirchişor încât acesta a murit în trenul ce-l transporta către Podu Iloaiei.
Lazăr Constantin (47 de ani), cunoscut antisemit. “A fost văzut pe strada Zugravi însoţit de fraţii Păduraru, toţi înarmaţi cu ciomege, cu care loveau până la sânge pe evreii din coloanele ce se îndreptau spre centrul oraşului, având grijă să-i jefuiască de tot ce aveau asupra lor”. Sălbăticia a mers până acolo încât, smulgând din mână unei mame pe copilul ei de 11 ani, după ce l-a încolonat, l-a lovit cu un par, iar pe un bătrân l-a lovit cu catarama centurei în cap până ce i l-a spart.
Pe alt inculpat, pe nume Dumitriu Dumitru, l-a observat un martor cum stătea în faţa magazinului său cu o carabină în mână. “Orice evreu care va trece pe stradă îl voi împuşca”, spunea el. Cu o zi înainte, acelaşi Dumitriu i-a spus martorului Froimovici că a împuşcat deja şase evrei şi că mai doreşte să împuşte încă cel puţin şase. Inculpatul a fost văzut şi de alţi evrei cum trăgea în oameni cu o armă de vânătoare pe stradă, apoi cum a participat la măcelul de la Chestura Poliţiei, când “trăgea în grămada de evrei ce a reuşit să scape fugind din curtea Chesturii”. El a fost zărit din locuinţa de vizavi de un martor.
Ghiţă Iosub, un vechi infractor al Iaşiului, cu vederi anti-semite, a adunat mai mulţi evrei de la casele lor şi i-a dus condus în acelaşi scop. Pe drum “i-a bătut îngrozitor”, “la Chestură a început să îi lovească cu un par, omorând pe mulţi dintre ei”.
Chicicov Dumitru, un fost poliţist, s-a trezit făcând şi el ordine pe străzile oraşului. |nsoţit de alţi oameni ai legii, a scos cu forţa mai mulţi evrei pentru a-i duce la Chestură, pe unul din ei l-a bătut crunt, “până în aşa grad încât i-a rupt dinţii din gură”.
Acuzatul Miron Nicolae, de 29 de ani, era funcţionar la Primăria municipiului Iaşi. |n ziua de 29 iunie 1941 a ridicat din casele lor un număr de 30 de evrei pe care i-a încolonat şi condus la Chestura Poliţiei. “Pe drum, acuzatul, care avea în mână un revolver i-a lovit pe fraţii Nathan, Leon şi Haim Iţicovici”. Mulţi dintre cei “culeşi” de la domiciliu de Miron nu s-au mai întors acasă. “Pe o femeie de 70 de ani a târât-o afară din casă pentru a fi dusă la Poliţie”.
Un alt inculpat în procesul pogromului este Nicolae Russu. “Numitul avea în mână o bâtă cu care a lovit până la sânge pe unii dintre cei ridicaţi”…Frida Anckeman povesteşte cum “s-a întâlnit cu o bandă compusă din doi jandarmi, un plutonier şi mai mulţi copii de ţigan, cu bâte şi arme cu toţii, conduşi de Russu, care, cu faţa contractată şi privirea tulbure, îi lovea pe toţi, însângerându-i la mâini şi la faţă”.
Alexandru Păsărică, fost agent de poliţie. Inculpatul “a intrat în casă şi a început să-l lovească pe tatăl meu pe care l-au dus şi nu s-a mai întors”, povesteşte un martor. Apoi pentru alţi evrei a recurs la schingiuiri cu cuţitul, lovituri cu patul armei, pentru majoritatea dintre cei maltrataţi aceasta cauzându-le moartea.
Rusu Dumitru, un patron cizmar din Iaşi, însă cu domiciliul în Bucureşti, str. Maica Domnului nr. 25. |i lua pe evreii ce încercau să scape de patrule şi îi împuşca. De mâna bucureşteanului Rusu au murit “sfredeliţi” de gloanţe frizerul Sandu din cartierul Târgu Cucului, evreul Segall şi brutarul Idel Roza, împreună cu ginerele său, Iţicovici.
Vă prezentăm şi un “grup de bătăuşi”, din care făceau parte: Vasile Velescu, 61 de ani, căruţaş, probabil rudă cu cunoscutul legionar Velescu, Dumitru Dumitriu (48 de ani), şi el căruţaş şi legionarii Dumitru Andronic (32 de ani) şi Laur Ioan (38 de ani). Ameninţându-l că trag cu arma l-au făcut pe Moritz David Berenstein să deschidă uşa locuinţei. Laur i-a dat acestuia doi pumni cu atâta putere că i-a căzut evreului doi dinţi. {i au strâns evrei în grupuri ca să-i ducă la Chestură bătându-i pe drum cu sălbăticie. Banda de ciomăgari i-au poruncit lui Iancu Ciuntu să se ridice, cu toate că acesta zăcea în pat, bolnav. Aceştia i-au spus că nu-i nimic că e bolnav, să meargă, chiar dacă moare pe drum, că şi aşa va fi ucis până la urmă. L-au luat şi l-au schingiuit groaznic. Vasile Velescu, după ce îi scotea pe vorbitorii de idiş din locuinţe îi lovea cu biciul pe drum. Banda a scos din case şi a predat patrulelor pe Ulner Moise împreună cu soţia şi copiii, ca şi pe Smadic Marcu şi fiul său, aceştia, împreună cu mulţi alţii, pierind în timpul călătoriei cu “trenul morţii”, la Călăraşi.
Dumitru Cercel, de 25 de ani, agent la Circa II de Poliţie Iaşi, “a pătruns cu forţa în locuinţe ale evreilor, de unde i-a scos dându-i pe mână ucigaşilor de la Chestură, unde se spune că au fost împuşcaţi cu mitraliera sute de evrei. Pe mulţi dintre cei ridicaţi din grădinile lor i-a omorât chiar el, pe unii pe drum, pe alţii chiar în casă. La un moment dat, unul dintre cei prinşi reuşeşte să fugă, însă este prins de Cercel şi omorât. Aceeaşi soartă a avut şi tatăl unuia din martori, un bătrân evreu ridicat împreună cu cei doi feciori, aceştia sfârşind în mâinile agentului.
La atrocităţile comise au luat parte chiar şi elevi de liceu. Gramatiuc Aurel sare gardul şi intră în curtea colegului său de şcoală evreu. |mpreună cu alţi “justiţiari” nu se înduplecă să lase acasă familia acestuia. Mai mult, după ce-i încolonează, începe să-i lovească cu ce îi cade la mână.
Dumitru Constantinescu, de 62 de ani, bărbat venerabil s-a dedat şi el la fărădelegile comise atunci. “Acuzatul umbla din casă în casă, însoţit de soldaţi germani. Înarmat cu o măciucă îi lovea pe toţi cei care îi întâlnea în cale, omorând pe cei mai mulţi în urma loviturilor sale sălbatice.
Nicolae Lupu, gardian public de 37 de ani, a lovit cu cruzime inclusiv oameni bolnavi de peste 60 de ani pe care i-a ridicat din pat pentru a-i preda poliţiştilor.
Ioan Mânăstireanu, de 33 de ani, fost gardian, a participat şi el la acţiunile violente. El a pretins lui Pavel Lipa suma de 20.000 de lei pentru a-l lăsa în libertate. După ce a primit banii, acesta a fost eliberat. Apoi Mânăstireanu i-a păzit pe evreii îmbarcaţi în trenurile morţii. Johan Marcu a povestit cum acesta nu permitea ca aceştia să bea apă decât după ce plăteau anumite sume de bani. Cei care nu aveau bani le vărsa apă sub nas contribuind astfel de înăsprirea suferinţei lor, atât fizică cât, mai ales, psihică.
Gheorghe Bocancea, de 38 de ani, gardian public, a pătruns prin ameninţare cu revolverul în locuinţa ceasornicarului Aronovici pe care l-a dus la gară. Acesta nu s-a mai întors niciodată acasă. Pe 30 iunie Bocancea l-a bătut pe evreul dr. Rozin cu ce altceva decât cu…bocancul în cap ironizându-l pe acesta cum că “nu doreşte să servească cafea la pat”. Dr. Rozin a fost urcat într-unul din trenuri şi a murit la scurt timp. Bocancea nu s-a ferit în a-I bate în stradă şi pe bătrânul Moritz Gratz, precum şi pe tatăl şi pe fratele acestuia până la leşin. Acelaşi gardian a fost recunoscut ca fiind unul din cei care înarmaţi cu bâte au participat la măcelul din curtea Chesturii Poliţiei.
Grosu Gheorghe, guardian public, însoţit de alţi civili a intrat în curtea casei croitorului Bercu David pe care l-a împuşcat cu revolverul ce-l avea asupra sa. Ciobotăraşu Dumitru, şi el gardian, l-a jefuit pe Avram Grumbarg, l-a ridicat şi l-a dus de acasă. Acesta nu s-a mai întors niciodată.
Gheorghe Condurache a împuşcat pe Zalman Bergher, Aron Berger, M. Weismann şi Izu Weisman. El a făcut parte din echipa care a dezlănţuit jafurile din strada Aurel Vlaicu la începutul masacrelor şi a participat la instigări în cartierul Ciurchi.
Ion Ciobanu, legionar, cu o rangă de fier pe care o avea, maltrata pe cei găsiţi cu ocazia percheziţiilor efectuate. El este şi cel care a dat foc unui adăpost în care se găseau oameni, aducând personal fân pentru a-l înteţi, tot Ciobanu oferindu-se să aducă frânghia cu care să fie legaţi cei prinşi. A lovit, de asemenea, pe bătrâna Tipa Mendelovici, care ulterior din cauza rănilor produse a încetat din viaţă.
Vă veţi întreba cum au fost pedepsiţi toţi aceşti infractori. Ei bine, ei nu au primit pedepse drastice, mulţi dintre ei scăpând prea uşor. Insă au fost şi cazuri unde s-a făcut în cele din urmă dreptate, cum e cel al Prefectului de Iaşi. Colonelul Dumitru Captaru a fost trimis pe front imediat după pogrom. Comandant de regiment de infanterie, el a căzut prizonier în timpul luptelor de la Stalingrad, în noiembrie 1942. A revenit în ţară în anul 1946, fiind arestat şi judecat drept “criminal de război”. Tribunalul Poporului şi Curtea Marţială de Casaţie au întreprins cercetări, găsindu-l nevinovat, iar Ministerul de Război a clasat cauza (sentinţa nr. 6.704/26 noiembrie 1946). Dumitru Captaru a fost arestat din nou în anul 1948 şi de această dată a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, 100 milioane lei amendă şi degradare civică pe timp de 10 ani, pentru implicarea sa în Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. În anul 1960 se afla cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, unde a şi murit trei ani mai târziu.
Video: http://www.youtube.com/watch?v=r_yBc9QwEXc
Citește pe Antena3.ro
