Criminalul cu mitraliera sub pat și teancul de ziare în brațe

În funcție de abordarea unui subiect, mass-media poate fi cel mai bun sprijin al polițiștilor sau se poate transforma în piedică pentru anchetă, dacă nu gestionează bine informațiile oferite publicului. Cert este că din prima clipă după comiterea unei infracțiuni se creează un canal de comunicare care include făptașul, anchetatorii și publicul larg. Astfel, oamenii se pot apăra de un pericol, dacă un criminal este în libertate. Unii le pot oferi informații valoroase polițiștilor, dar și criminalii își pot ascunde urma, dacă află din presă ce și unde anume caută anchetatorii. Colonelul (r.) Dan Antonescu știe foarte bine care este rolul presei în rezolvarea celor mai grave infracțiuni, după mai mult de 23 de ani de muncă în Poliție, dintre care aproape 20 la Serviciul Omoruri, al cărui șef a fost, timp de patru ani.

Presa a ajutat mai mult decât a-mpiedicat anchetele polițienești și tocmai de aceea, colonelul Dan Antonescu a trecut de partea cealaltă a baricadei, după pensionare, devenind realizator de emisiuni TV cu scop de prevenire. 

Diana Scarlat: Este mass-media un aliat al polițiștilor, atunci când trebuie să fie prins un infractor?

Dan Antonescu: Mass-media poate fi un aliat, din prima clipă, atunci când se caută un criminal periculos, pentru că distribuirea portretului robot sau a fotografiilor suspecților poate conduce la prinderea făptașilor, în cel mai scurt timp. De asemenea, oamenii care ar putea fi în pericol, aflându-se în vecinătatea suspecților, se pot proteja. Mai mult, există și situații în care se mediatizează un caz, iar rudele suspecților sau apropiații lor pot să înțeleagă pe de o parte gravitatea faptelor celor pe care, în mod firesc, ar dori să-i protejeze, dar pe care ajung să-i denunțe. Asta, după ce înțeleg faptul că tăcerea lor le poate pune în primejdie propriile vieți sau pe ale altora. Uneori află că prin aceeași tăcere, în cazurile de omor, devin pur și simplu autori ai unor infracțiuni, precum ,,favorizarea infractorului” sau ,,nedenunțarea unor infracțiuni”, care sunt pedepsite cu închisoarea. Nu puține au fost cazurile când ajutorul acordat criminalilor i-a transformat pe niște oameni nevinovați în complici ai acelor infractori, iar pedeapsa pentru complicitate este aceeași ca pentru autor. Astfel, mediatizarea unor cazuri îi poate ajuta foarte mult atât pe polițiștii care sunt pe urmele făptașilor, cât și pe oamenii care ar putea deveni victime, până la prinderea infractorilor periculoși. Există, însă, și situații în care unii jurnaliști dornici de senzațional oferă date din anchetă și-i anunță astfel pe făptași că ar trebui să distrugă anumite probe pe care le caută polițiștii. Din fericire, aceste situații sunt din ce în ce mai rare. Asta, pe deoparte datorită stabilirii, prin proceduri clare, a modului de comunicare din partea Poliției, prin intermediul purtătorului de cuvînt, iar pe de altă parte, datorită faptului că jurnaliștii conștientizează rolul pe care-l au în informarea populației.

Diana Scarlat: Acțiunile mass-media au cauzat întârzieri în ancheta din cazul Mihalea?

Dan Antonescu: Da, în cazul morții artistului Ioan Luchian Mihalea, cel puțin una dintre probe a fost distrusă de unul dintre cei doi autori ai crimei, după ce a apărut o informație în presă, prin care ei erau, practic, anunțați că polițiștii au găsit urme de bocanci la locul faptei. Primul lucru pe care l-a făcut unul dintre autorii crimei a fost să dea foc bocancilor pe care-i purta în momentul comiterii faptei. Au mai fost și alte știri care au condus la întârzierea anchetei, pentru că fiecare pas pe care noi îl făceam era urmat de publicarea unor detalii, astfel încât făptașii erau anunțați ce urmează să facem noi, polițiștii. Iar ca un corolar al relației proaste din acea vreme cu o parte a presei, îmi aduc aminte cu mare neplăcere și amărăciune, faptul că atunci când a fost făcută publică identitatea autorilor, unii jurnaliști, nemulțumiți că le scapă senzaționalul printre degete, ne-au acuzat că am pus crima în sarcina unor iluștri necunoscuți, pentru a ascunde adevărații criminali, care, în mintea lor, ar fi trebuit să fie cel puțin de același calibru cu victima. Adică, fie din lumea bună, fie dintre persoanele publice, artiști sau din alte domenii. Din acest motiv, uneori nu se oferă presei toate amănuntele dintr-un dosar sau chiar se oferă alte informații, astfel încât să poată fi găsiți autorii faptelor.

Diana Scarlat: În ce caz celebru a avut un rol deosebit mass-media, în sprijinul anchetei?

Dan Antonescu: Un caz celebru este Passaris, care a fost găsit și cu ajutorul mass-media. În primul rând, crima comisă de Passaris a fost intens mediatizată, încă din dimineața zilei în care a fost comisă, pentru că era ceva neașteptat: doi oameni împușcați în centrul Bucureștiului, pe cel mai cunoscut bulevard – Magheru -, în anul 2001. Din fericire, a existat un martor care a ajuns în noaptea crimei la o secție de poliție și a spus că a văzut doi oameni căzuți pe podea, într-o casă de schimb valutar, și un om înarmat cu un pistol, care mai era însoțit de o femeie. Cu ajutorul martorului s-au făcut imediat portretele celor doi și au fost mediatizate. Astfel, unul dintre apropiații lui Passaris, pe care noi deja îl căutam, pornind ancheta pe alt fir, s-a gândit să se ducă la o secție de poliție și să spună ce știa despre grecul pe care-l cunoscuse cu două săptămâni în urmă și pe care-l considera suspect. Tot din presă a mai aflat de caz un proxenet care deja știa, de la una dintre fetele pe care le coordona, că tânăra fusese în noaptea respectivă martoră la dublul asasinat. El a mers la Poliție pentru că patronul casei de schimb valutar anunțase o recompensă. Când ne-a povestit ce știa, noi deja eram pe urmele lui Passaris, dar ne-a confirmat că acela era făptașul.

Diana Scarlat: Au fost și situații în care mass-media a pus bețe-n roate anchetatorilor?

Dan Antonescu: Da, chiar în cazul Passaris a mai fost un moment, ulterior găsirii criminalului, în care unii jurnaliști au încercat să ne acuze pentru o acțiune absolut firească în astfel de cazuri, dar care a fost interpretată eronat și a fost mediatizată astfel încât să ne acuze pe noi de abuz. Este vorba despre un fir al anchetei care ne-a condus inițial către alt suspect, pornind de la o amprentă. Noi am procedat așa cum era normal să o facem, dacă respectivul ar fi fost asasinul pe care-l căutam, iar asta a-nțeles inclusiv cel care fusese inițial bănuit, dar n-au înțeles jurnaliștii care-și doreau ceva senzațional.

Diana Scarlat: Cum s-a ajuns la această situație?

Dan Antonescu: De la locul faptei s-au ridicat amprentele, inclusiv de pe o sticlă de suc, găsită lângă cele două victime. Era o urmă papilartă care nu aparținea niciuneia dintre victime, deci putea fi a făptuitorului. A fost introdusă în sistem, pentru a fi verificată, și a dat rezultat: aparținea unui tânăr din Craiova care fusese depistat în București, cu un an înainte, împreună cu fratele lui, cei doi fiind suspectați că ar fi vrut să spargă autoturisme, undeva pe raza Secției 13 de Poliție. Nu s-au găsit atunci probe pentru respectiva faptă, dar cei doi au fost amprentați și fotografiați. Fotografia arăta o fizionomie care oarecum semăna cu portretul vorbit, realizat împreună cu martorul. S-a făcut investigație imediat la Craiova, la solicitarea noastră, și a reieșit că tânărul respectiv era student în București și locuia împreună cu prietena lui, chiar în blocul în care a fost comisă crima. Am obținut și fotografia prietenei și aceasta semăna foarte mult cu fata descrisă de martor: aceeași statură, aceeași culoare și lungime a părului, din aceeași categorie de vârstă.

Diana Scarlat: Cum ați procedat, cu o asemenea serie de coincidențe?

Dan Antonescu: S-a considerat, bineînțeles, că respectivul ar putea fi autorul faptei, s-a obținut mandat de percheziție pentru a doua zi dimineață, la ora șase. S-a luat legatura cu propietara garsonirei în care locuia suspectul și ea ne-a dat cheia de rezervă. Am stabilit cu ea că în cazul în care suspectul ține ușa încuiată și cheia în broască, vom sparge ușa. pentru că ar fi fost o prostie să solicităm suspectului să deschidă el, de bunăvoie. Propietara a înțeles și a fost de acord să intrăm în forța. Dacă suspectul era autorul, sigur era înarmat și ne-am fi pus viețile în primejdie, inutil. Dar s-au continuat, în paralel, cercetările și cu privire la un telefon găsit la locul faptei și care nu aparținea niciuneia dintre victime, deci, mai mult ca sigur, era al asasinului. Era un telefon cu o cartelă prepay, cu ajutorul căruia am reușit, din aproape-n aproape, să identificăm un apropiat al lui Passaris, printr-o investigație complexă. Chiar în ziua în care s-a intrat în apartamentul suspectului din Craiova, aveam să-l găsim și pe cel care ne-a dus către asasin, dar la ora șase dimineața încă nu știam de existența lui. Am continuat procedura specifică pentru astfel de cazuri și echipa de polițiști a spart ușa apartamentului acelui suspect, conform mandatului, la ora șase dimineața, după ce toată noaptea s-a făcut pândă, la bloc, pentru a ne asigura că nu pleacă de-acasă.

Diana Scarlat: Ce s-a întâmplat după ce suspectul a aflat că i s-a spart ușa dintr-o eroare?

Dan Antonescu: Astfel de lucruri nu sunt greșeli ale polițiștilor, pentru că putea fi el criminalul și chiar a-nțeles situația și a fost în totalitate de acord cu ceea ce s-a-ntâmplat. S-a intrat în forță, pentru că nu știam cum va reacționa. Trupele știau doar că intră peste un posibil criminal înarmat. Nu este posibil, în astfel de cazuri, să bată polițistul la ușă și să-l roage pe criminal să deschidă și, eventual, să-l roage să nu-i împuște. De altfel, așa s-a procedat și atunci când l-am identificat pe Passaris, care a-ncercat să sară în balconul vecinului, în momentul în care s-a spart ușa. Am găsit în apartamentul lui un pistol ascuns în baie, în mașina de săplat, și o armă automată ascunsă sub pat, în dormitor, ambele având cartuș pe țeavă. Cel care a colaborat cu noi ne-a spus că a văzut arma automată în bagajul lui Passaris și i s-a părut că a mai văzut și o grenadă. În astfel de cazuri, polițiștii trebuie să acționeze rapid și să evite pierderea de vieți omenești, pentru că un astfel de om nu are nici remușcări, nici nu se gândește să nu se apere, dacă știe că au venit polițiștii la ușă, să-l aresteze.

Diana Scarlat: Știați deja că Passaris omorâse doi polițiști, până a ajuns în România?

Dan Antonescu: În momentul în care am descins în apartamentul suspectului de la Craiova nu știam cine este făptașul, deci nu aveam nici informațiile de la Interpol, despre Passaris, dar ne așteptam la o astfel de situație, din moment ce crima fusese comisă cu o armă de foc. Era firesc să ne gândim că mai poate avea și altele asupra lui și, evident, le-ar putea folosi și pentru a fugi de polițiști, dacă împușcase deja doi oameni la casa de schimb valutar. Ceea ce s-a confirmat în momentul în care am descoperit că este vorba despre el. L-am verificat, iar de la Interpol am obținut datele care ne arătau că era urmărit de Poliția din Grecia, pentru evadare și uciderea a doi polițiști. Era căutat și în Bulgaria, unde omorâse o prostituată. De asemenea, s-a confitmat și bănuiala noastră că mai avea și alte arme. Apoi ne-a spus, cu nonșalanță, în anchetă, că ar mai ucide și alți polițiști. Îi plăcea să omoare polițiști.

Diana Scarlat: Ce alt moment din acest caz a mai fost sprijinit de mass-media?

Dan Antonescu: Presa a ajutat foarte mult în momentul în care Passaris era judecat și exista posibilitatea de a primi o pedeapsă mult mai mică decât cea care i-a fost dată în final, pentru că instanța părea parcă fascinată de el. Parcă devenise avocata lui și deja dăduse decizii cel puțin ciudate, una dintre ele fiind aceea de a-l trimite pe Passaris la test poligraf. Presa a aflat și a recționat imediat. Jurnaliștii s-au arătat contrariați de faptul că instanța nu considera testul poligraf probă în alte cazuri, însă îl cerea în acest caz, unde era absolut irelevant, pentru că s-ar fi făcut cu ajutorul unui interpret, deci putea duce la altre reacții. În urma articolelor din presă, testarea nu s-a mai făcut.

Passaris era foarte interesat de mass-media. Fata pe care o ținuse după el mai mult de o săptămână - și care fusese martoră la crima de pe Magheru - ne-a povestit că exact înainte de a-i împușca pe cei doi, la casa de schimb valutar, o dusese la un internet cafe, să-i arate ce făcuse în Grecia. Așa a aflat și ea că Passaris era căutat pentru uciderea a doi polițiști.

Atât cei doi asasini ai lui Ioan Luchian Mihalea, cât și Passaris, au urmărit cu mare atenție ce spunea presa despre ei și despre mersul anchetei. Martora în cazul lui Passaris ne-a spus că el lua toate ziarele și se uita cu interes la toate știrile. După comiterea faptei, Passaris a închiriat o cameră la hotel, pentru a urmări știrile TV, tocmai pentru că în apartamentul în care locuia nu avea televizor.

Felul în care sunt transmise informațiile în mass-media, dar și felul în care publicul se raportează la aceste informații, pot conduce la scăderea numărului de victime. Prezentarea detaliilor unor infracțiuni grave este și o modalitate de a-i determina pe oameni să ia în considerare anumite pericole la care s-ar putea expune, fără să-și dea seama. Colonelul (r.) Dan Antonescu este, de șapte ani, realizator de emisiuni care au ca scop prevenția. “Mediatizarea unor situații, ilustrate prin cazuri concrete, are scop de prevenție. Mulți oameni ar fi avut șanse să nu ajungă victime, dacă ar fi înțeles pericolul la care se expun. De asemenea, mulți ar putea învăța din situațiile în care s-au aflat alții și și-ar putea lua o serie de măsuri de precauție. Sunt cazuri în care este greu să prevezi că până și un membru al familiei se poate transforma în infractor, dar există măcar posibilitatea de a le arăta oamenilor că ceea ce ei consideră imposibil, de fapt li s-a întâmplat și altora, deci este posibil. Sunt numeroase situații în care oamenii pot fi salvați doar pentru că reușesc să identifice o situație de pericol pe care au mai văzut-o undeva și astfel se pot feri. În aceste cazuri, rolul presei este extrem de important și contează foarte mult felul în care sunt comentate informațiile”, explică Dan Antonescu. Pe lângă emisiunile pe care le face, Dan Antonescu participă, ca specialist, permanent atât la campaniile de prevenție ale Poliției, cât și la emisiuni TV, pentru a oferi cât mai multe amănunte pentru publicul larg. În plus, anul acesta va publica și prima carte, în care prezintă detaliile anchetelor în câteva dintre cele mai mediatizate cazuri din România ultimilor 27 de ani, la care a lucrat, ca anchetator.