“Nu-mi lua iubirea dacă pleci”

Când Angela Similea dă liber vocii ei de zbor înalt, “să mori din dragoste rănită” plânge şi cerul, lăcrimează iarba. Sentimentală până în oricare colţişor al sufletului, Angela a fost privită ca Doamna, ca sensibilitatea maximă pe portativ. Iubită şi admirată de români a devenit un bun al artei româneşti. N-a făcut nici o concesie când era vorba de meserie, mai toate cântecele ei s-au transformat în şlagăre, fredonate de români .Angela se destăinuia în articolele mele despre ea din Jurnal că iubeşte  adânc România, “prefer să urmăresc o frunză căzând pe pământul românesc lăsând deoparte orice fel de bogăţie din cele străinătăţuri”! Aşa s-au rostogolit însă lucrurile, fiul ei, singurul copil a hotărât să plece definitiv în America şi Angela îşi simţea inima zdrobită. Mi se confesa în Jurnal cum  în jalea ei a salvat-o un telefon despre un cântec. “Când avionul cu Sorinel s-a pierdut în zare, am plecat acasă cu răni la pleoape de atâta plâns. Nu-mi reveneam din disperare când acasă a sunat telefonul, era Marius  Ţeicu.Îmi spunea bucuros că a compus o melodie pentru mine şi mă chema s-o ascult.Am ezitat ,fiind căzută sufleteşte. Dar Ţeicu a insistat. Cântecul pentru mine era “Nu-mi lua iubirea dacă pleci”. Cunoaşteţi ce succes mi-a adus şlagărul ăsta “! Florin Condurăţeanu