Cât de grele mai sunt halterele României

„România nu-şi respectă valorile”. Auzim mult prea des asta şi, din păcate, fără ca cei îndreptăţiţi să ia măsuri şi să repare acest lucru. Sporturile care până de curând duceau numele României în elita mondială zac acum într-o uitare, fără viitor. Este şi cazul halterelor, unde despre ţara noastră, paradoxal, se vorbeşte mai mult peste hotare decât acasă. Performanţe încă există, dar, din păcate, nu pare să intereseze pe cineva.


Sportul haltere a apărut în România în jurul anului 1893, iar prima secție de haltere a fost înființată în 1908 la Societatea „Tirul” din București. Primul concurs de la noi cu ridicare de greutăți a avut loc în anul 1896, iar gazda competiției a fost sala de sport a liceului bucureștean Gheorghe Lazăr. La aceste serbări participau și frații Temelie. Împreună cu Jean Chirtop și Ștefan Petrescu, ale căror nume sunt consemnate în documente din anii ’20, au rămas în istorie ca fiind pionieri ai halterofiliei românești. Socrate Temelie a ridicat, în 1910, 168 de kg și este considerat primul campion neoficial al României. În urma acestei performanţe, germanii l-au numit „Minune a Balcanilor”.

Nicu Vlad, halterofilul care a uimit lumea la numai 20 de ani

74 de ani mai târziu, în 1984, la Los Angeles, un tânăr de 20 de ani din România uimea întreaga lume devenind campion olimpic în concursul de haltere în chiar primul său concurs la seniori. Nicu Vlad a cucerit în următorul deceniu alte zeci de medalii la competiţiile internaţionale și a stabilit două noi recorduri mondiale.La Los Angeles a concurat la categoria 90 de kilograme, pe care a câștigat-o la pas, stabilind recorduri olimpice atât la smuls (172,5 kg), cât și la aruncat (220 kg) și total (392,5 kg). Performanţa sa a fost cu 10 kg mai bună decât cea a sovieticului David Rigert, unul dintre idolii săi și deţinătorul precedentelor performanţe maxime la Olimpiadă. Pe locul 2 la aceeași categorie s-a aflat tot un sportiv din România, Dumitru Petre, care a ridicat 360 kg. De altfel, ediţia din 1984 a fost cea mai bună din istoria participărilor României nu doar în general, ci și la haltere, cu această ocazie fiind cucerite singurele titluri olimpice la acest sport. Alături de Nicu Vlad, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului a urcat și Petre Becheru, la categoria 82,5 kilograme.

Avem performanțe, dar sunt total necunoscute publicului

Și anul 2015 a fost unul bun pentru halterele românești. La campionatele de juniori și tineret - 23 de ani - am obţinut rezultate foarte bune. „Sunt șase medalii de aur, șapte de argint și șase de bronz, rezultate care ne onorează și ne bucură în același timp. La ultimul Campionat Mondial de Juniori și Tineret, care s-a desfășurat în Lituania, România a obținut trei medalii de aur prin sportiva Andreea Aanei. Doru Stoian a obţinut medalia de aur la stilul „smuls”. S-a accidentat ușor la
cel de-al doilea stil, la „aruncat”. Iar surpriză plăcută a fost Sorina Hulpan care și ea, la rândul ei, a câștigat categoria și a făcut parte din echipa pentru Campionatele Mondiale din noiembrie, care au avut loc la Houston”, a declarat campionul Nicu Vlad, acum președinte al Federației Române de Haltere, într-un interviu pentru „Jurnalul Național”.

România va avea la JO de la Rio trei halterofili și două halterofile!

După încheierea Mondialelor de haltere de la Houston au fost decise cele mai bune 24 de echipe masculine și 21 feminine, care se califică direct la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro cu un anumit număr de sportivi, în funcție de poziția ocupată. Astfel, România, clasată pe 22 la masculin, cu 90 puncte (27 la ediția din 2014, 63 acum) și pe 21 la feminin, cu 79 puncte, va trimite la Rio trei sportivi și două sportive.

Aceștia urmează să fie deciși de conducerea Federației în primăvara acestui an. Dincolo de cifre, acest sport, ca multe altele aruncate în uitare, se confruntă cu probleme. De la finanţare, până la recrutarea de talente. Este nevoie de multă muncă pentru a face performanţă, iar asta sperie de cele mai multe ori.

„Copiii nu mai au răbdare. Sunt probleme cu ei pentru că pot să te lase când ţi-e lumea mai dragă. Am avut cazuri în care au abandonat din diferite motive, pe urmă au încercat să revină, apoi s-au răzgândit iar. Sunt ciudați. Ei cred că tot ce zboară se mănâncă și, la un moment dat, iau decizii poate pripite, altora le pare rău, unii dintre ei încearcă să revină, nu mai reuşesc şi tot aşa”, povesteşte Nicu Vlad.Preşedintele Federaţiei Române de Haltere spune că avem sportivi care pot să se afirme pe plan internaţional. Problema este că ne confruntăm cu un număr tot mai mic aspiranţi.

„Facem tot felul de selecţii, avem tot felul de programe, precum Pierre de Coubertin, însă numărul sportivilor este în scădere”.Copiii atraşi de acest sport pot începe în jurul vârstei de 8-10 ani. Competiţiile internaţionale încep de la 13 ani, dar pentru ca un copil să fie pregătit pentru acestea trebuie să înceapă cel puţin la vârsta de 10 ani. „Pentru început nu trebuie neapărat să ridice greutăţi astronomice. În faza de iniţiere se învaţă tehnica de ridicare a halterei cu greutăţi foarte uşoare. După ce învaţă exerciţiile corect, se pot adăuga anumite greutăţi. Dar, bineînţeles, fiecare antrenor ţine cont de constituţia sportivului”, este sfatul fostului sportiv.

Medaliile nu mai interesează pe nimeni

Dincolo de problemele de zi cu zi, marele of al oficialilor, dar şi al sportivilor din această disciplină sportivă este lipsa de atenţie. Oricâte perfomanţe s-ar obţine, acestea nu sunt băgate în seamă, iar asta afectează.

„În urma Campionatelor Mondiale de Tineret şi Juniori nu s-a scris în niciun ziar despre ce medalii au cucerit sportivii noştri. Dacă era orice altfel de can can acolo, imediat se scria. Sau dacă aveam un caz de dopaj eram pe toate televiziunile şi canalele media. În general, lucrurile negative sunt mediatizate. Cât priveşte finanțarea, nu e întotdeauna aceasta de vină. Contează şi cât de mult ne facem noi treaba. Este adevărat că nu putem să ne lăudăm că avem o finanţare strălucită, dar atât cât avem, cred eu că dacă am fi mai eficienţi, lucrurile ar fi altfel”, a concluzionat Nicu Vlad.

Lista de greutăţi

- Istoria halterelor are origini antice, acest sport fiind prezent în programul olimpic de la prima ediție a JO moderne, în 1896, până în prezent, cu excepția edițiilor din 1900, 1908 și 1912.
 - Întrecerile feminine au fost acceptate în programul olimpic abia din 2000, de la JO de la Sydney.
- România a participat la JO pentru prima dată la acest sport în 1952, iar până în prezent nu a lipsit decât la edițiile din 1956 și 1968.
- În România sunt mai multe centre în care se pregătesc sportivii de lot național, cum ar fi Botoşani, Galați, Oneşti, Bistrița sau Bascov.
- România are tradiție la acest sport. Avem în jur de 700 de medalii cucerite pe plan internațional.
- Anul acesta s-au împlinit 85 de ani de când s-a înființat Federația Română de Haltere.

19medalii au fost obţinute în 2015. Şase de aur, şapte de argint şi şase de bronz. Un palmares de invidiat, dar mai puţin cunoscut opiniei publice.

La Klaipeda, palmaresul României s-a mai îmbogăţit cu o medalie de aur (smuls) și una de argint (total) cucerite de Doru Ilie Stoian (juniori, cat. 77 kg)

Medalia de aur la Campionatul Mondial de Juniori şi Tineret din Lituania a revenit Andreei Aanei. Aceasta a fost considerată drept cea mai bună sportivă a federației în anul care s-a încheiat

O surpriză frumoasă a făcut şi Sorina Hulpan, cea care a urcat, de asemenea, pe podium. Seria performanţelor a continuat şi la Houston

Cel mai cunoscut halterofil al României, atât în ţară, cât şi peste hotare, este Nicu Vlad. Performanţele sale s-au intins pe parcursul unui deceniu cu zeci de medalii la competiţiile internationale, stabilind două recorduri mondiale.

"În urma Campionatelor Mondiale de Tineret şi Juniori, nu s-a scris în niciun ziar despre ce medalii au cucerit sportivii noştri. Dacă era orice altfel de can-can acolo, imediat se scria. Sau dacă aveam un caz de dopaj, eram pe toate televiziunile şi canalele media" - Nicu Vlad