Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Statuia lui Ion I. C. Brătianu, om de stat cu o contribuție decisivă la împlinirea și consolidarea României Mari, ar trebui inclusă într-un tur obligatoriu pentru judecătorii, funcționarii statului, demnitarii şi șefii de partide aflați pe traseul terfelirii memoriei celui care a fost premier în trei rânduri. Echipajul de VIP-uri poate așa ar înțelege de ce marele înaintaș și șoția lui au lăsat prin testament Academiei Române întregul patrimoniu – cultural, documentar, imobiliar – al Așezămintelor Brătianu, care reprezintă un tot unitar. Ansamblul identificat pe strada Biserica Amzei nr. 5-7 este acum rupt nefiresc de ipozanta statuie în granit prin acte ale administratorilor vremelnici și potrivnici voinței Brătienilor .
Lacătele și gardurile care închid accesul din Parcul I.C. Brătianu spre Așezăminte ilustrează simbolic calvarul deschis de hotărîrea abuzivă a naționalizării bunurilor Academiei Române prin decretul nr.198/13.08. 1948. Odată luate cu japca bunurile Academiei, sunt smulse de la traseul lor și Așezămintele Brătianu, care intraseră în patrimoniul forumului cultural al țării prin acte succesive de donație, autentificate și întărite prin decizii ale Tribunalului Ilfov și Ministerului Educației Naționale. După naționalizarea Așezămintelor, imediat este scoasă de pe soclul ei statuia lui Ion I.C.Brătianu și aruncată la Mogoșoaia. Stătuse în curtea Așezămintelor, care era și domiciliu al familiei, din 1938. Opera renumitului sculptor croat Ivan Mestrovic va sta ascunsă printre ierburi până în 1991, când va fi repusă pe locul de unde fusese exilată 53 de ani. S-a întors cu mâna stângă distrusă și reverul ciobit.
Actele raionului I.V. STALIN bat testamentele ,,burghezo-moșierimii” și în 2016
Așezămintele Brătianu sunt constituite imobiliar din câteva corpuri de clădiri și un teren de aproape 6.000 de metri pătrați. Pentru a avea imaginea în spațiu, vecinătățile sunt Ministerul Economiei, fostul Muzeul al Literaturii Române și frontul stradal din Biserica Amzei, vizavi de biserică. Este strada pe care aveau proprietăți, și ele confiscate, Marghiloman, Oteteleșanu, Crețulescu, Pherekyde, Manu, Arion, Chrissoveloni. Ansamblul imobiliar fost dezvoltat de Petre Antonescu, așa încât statul lua de la Academie o construcție de patrimoniu de mare valoare istorică și reprezentativ pentru arhitectura românească. Începe prăduirea prin divizarea Așezămintelor. Ministerul Culturii trece în 1955 imobilul în administrarea Sfatului Popular al Raionului Stalin. Partea din față, stradală, este transferată Gospodăriei de Partid a CC al PMR în 1959, care administra fondul locativ și imobilele pentru nomenclatura de partid și de stat. În 1974, alt transfer: Consiliul Popular al Municipiului București trece corpul D la ICRAL Herăstrău. În Așezăminte se instalează cu activități specifice sau administrative Biblioteca Națională și Uniunea Artiștilor Plastici, care vor ajunge părți în proces. Chiriașii au beneficiat de facilitatea Legii nr. 112/1995 cumpărând apartamentele de la ICRAL Herăstrău.
Au vândut repede ce n-au avut cu drept niciodată
Citește pe Antena3.ro
Academia Română a deschis acțiuni în instanță pentru recuperarea Așezămintelor. Reparația materială și morală la care este îndreptățită se bazează pe legi și pleacă de la un adevăr clar: Așezămintele i-au fost donate, trecute în proprietatea ei cu acte valabile emise de justiţie și a fost deposedată de bunuri printr-un act de forță al regimului politic din 1948. Pe lângă legile pe care le invocă Academia în acțiunea ei se află și Legea nr. 752/2001, care stabilea cadrul prin care se restituie în patrimoniul Academiei Române bunurile mobile și imobile de care aceasta a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără titlu. Paradoxal, chiar această lege a fost contorsionată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a argumenta o soluție de respingere a cererilor Academiei. (va urma)
