Banda celor şapte propagandişti

Alarmă în tabăra propagandei băsiste. Punerea în lumina adevărată a simbriaşilor lui Băsescu, puşi să ocupe spaţiul media zi de zi, cu temele dictate de la Cotroceni, i-a lovit în moalele capului. Credeau că sunt de neatins, că sub protecţia “scutului” întins de cuplul Băsescu-Macovei pot debita orice atac la adresa celor care critică argumentat manevrele regimului aflat în degringoladă. Vai, aşa ceva nu se poate, vai, aşa ceva nu este admis! Cu pudoare falsă de domnişoare prinse la furat, s-au activizat avocaţii “Bandei celor 7”. Prietenii obscure, interese de partid, probleme concurenţiale îşi dau mâna într-un front al “deontologilor” de paradă care îşi devoalează simpatiile politice dar mai ales incapacitatea de a privi exact şi a cântări corect demersul Jurnalului Naţional.
Până a da replică atacurilor imunde deversate de Bulina roşie şi B1TV de mult timp şi exact coordonate împotriva ziariştilor din Trustul Intact, am aşteptat o reacţie din partea aceloraşi deontologi care s-au oripilat la comandă acum, după apariţia articolului “Banda celor 7. Propaganda băsistă îmbulinată”. Ca să îşi sporească forţa, cei de la Eveniemntul zilei l-au pus la treabă chiar pe marele lor patron. Credem că semnătura “De Constantin”, sub un nou atac la adresa Jurnalului Naţional, este a domnului George Constantin Păunescu (foto). Deja Bulina roşie aruncă în luptă ultimele rezerve. Ceea ce este o ştire. (E.V.Z.)

Turcescu Robert: Un colonel degradat la muzicuţa militarizată
Turcescu a avut mereu existenţa pusă sub semnul întrebării. Traseul profesional i-a fost dictat de alţii care găseau în bruneţel un hărnicuţ aruncător de întrebări redactate în birourile unde nu era prezent. Şi-a început cariera în 1993, la familia Păunescu, sub zodia lui Ion Iliescu şi o încheie ca mare propagandist băsist la B1TV, tot în menajeria lui George Constantin Păunescu, la final de epocă băsistă. Între cele două “borne” a trecut pe la mai mulţi moguli şi mogulaşi, cel mai darnic fiind Sorin Ovidiu Vântu, de la care a luat peste sută la sută beneficii. Adunător după lozinca “bani contra conştiinţă”, l-a tapat şi pe Gigi Becali, aliniindu-se în coloana de pomanagii care aşteptau să-i scuipe latifundiarul cu mâna în buzunar. A profitat şi de programul ANL şi nu a pierdut prilejul să intre în trupa propagandiştilor băsişti, pe cal, singurul din “Banda celor 7” care şi-a tras la vedere grad de colonel. De mic i s-a spus că la tenul măsliniu cade bine uniforma aurie, cu echileţi şi frunze de stejar la pălărie (pardon, chipiu!). Iar gradul fără muzică este ca nunta fără lăutari; ca atare, cântăreţul de ode al băsismului şi-a tras şi orchestră. La concerte, fane pe măsură: Udrea, Motoc, Roberta agnostica. Useliştii, oameni răi, l-au degradat pe colonelul fără armată, lăsându-i muzicuţa în priză, că nu se ştie... Moderator de idei greşite şi cântăreţ fără public, Turcescu Robert s-a lovit şi de zidul scrisului. I-a lăsat cucuie încercarea, editorialele căznite justificând aprecierea făcută de Cristoiu: Turcescu e un ziarist prost, fără şcoală!
La sărăcia de efective a băsismului intrat în anul morţii, merge şi el.

Ion Cristoiu: Un comunist cu omenie de capitalist
Ion Cristoiu a declarat în multe ocazii că a rămas un comunist. Crede că asta îl aduce într-o poziţie de unicitate, îi conferă o aură retro, care dă bine într-o perioadă când capitalismul românesc arată ca o struţo-cămilă. Cristoiu are, ca mulţi oameni din generaţia lui, nostalgia după vremurile apuse.
După evenimentele din ’89, Ion Cristoiu a devenit un lider de presă, o voce care a deschis calea spre o viziune mai sprinţară asupra realităţii româneşti. S-a adaptat foarte repede la capitalism, învăţând ce înseamnă profitul cu adevărat maxim. Evenimentul zilei a devenit sub conducerea lui o maşină de făcut bani, nu doar de impus mulţi ziarişti tineri în peisaj. Unii l-au urmat prin redacţiile pe unde a mai trecut în ultimele decenii. Succesul “Bulinei” cu pui vii născuţi din găini nu s-a mai repetat, dar asta nu l-a împiedicat pe “comunist” să taxeze patronatele. A venit pentru mulţi ani în Antena 3 şi a publicat editoriale în Jurnalul Naţional. Evident, era plătit ca o vedetă din fotbal, ca să găsim un reper... financiar. Opiniile lui îl vizau constant pe Traian Băsescu; am spune că au contribuit la desenarea portretului de dictator. Monica Macovei şi premierul Boc, Elena Udrea erau personajele ţintă ale “comunistului”. Cei care îl cunoşteau aşteptau să vadă când se suceşte. Şi mai ales pentru cât.
“Evenimentul” nu a fost o surpriză, mai ales că în “piaţă” se ştiau acţiunile disperate iniţiate de Cotroceni pentru a-i astupa gura lui Cristoiu. Au făcut-o relativ simplu, cu o serie de contracte oferite de Ministerul Dezvoltării, condus de Udrea, tipografiei lui Cristoiu de la Buzău. Înregimentarea pe post de “guru” în tabăra propagandei băsiste a fost doar o problemă de rotunjire a sumei. Comunistul s-a arătat consecvent cu el însuşi. Şi-a pierdut puţin din omenie, dar a fost mai capitalist.

Silviu Sergiu: Din ciclul «Am fost un dobitoc» – “Vreau regiune autonomă în sufragerie”
Un tânăr sârguincios a cărui cariera profesională a fost marcată în ultimii 15 ani de singurul gest normal pe care l-a făcut: s-a tuns. Din păcate, la frizer şi-a lăsat şi bruma de inteligenţă care nu mai creşte la loc. Compensează lipsa neuronilor cu un obraz mai gros. Plecarea de la Jurnalul Naţional a fost consecinţa unui dezechilibru grav apărut între orgoliul nemăsurat şi scriitura chircită. A găsit calea creşterii în funcţii la Bulina băsistă nu prin reciclarea scriiturii, ci prin perfecţionarea artei pupincurismului. Gândeşte greu; în orice grup vine ultimul cu răspunsul şi acela greşit. A intrat în analele televiziunilor cu prilejul unui recent interviu colectiv la B1 în care a uitat şirul întrebărilor care trebuiau citite lui Băsescu. Din lista lui de gafe monumentale se poate redacta “Manualul ziaristului Gâgă”. Recunoaşte însă singur că nu-l prea duce mintea. Nu înţelege şi se întreabă singur, nedumerit, de ce îl apelează lumea la manifestaţiile unde se bagă ca musca în lapte cu sincerul “Fritpuristule”. Când nu e prost, devine de-a dreptul ticălos.
Iată o mostră pescuită de pe site-ul de socializare:
“Îi înţeleg pe comunştii ăştia din PSD de ce vor să-i retragă decoraţia lui Tokes. Păi nu de la episcop a pornit Revoluţia împotriva lor? Credeţi că-l iartă aşa uşor? Eu unul sunt enervat la culme pe faza asta, pentru că vreau să fiu liber în ţara mea să spun despre România orice, inclusiv că vreau să-mi fac regiune autonomă în sufragerie”.

Mircea Marian: “Dădeam şpagă să intru la Ştefan Gheorghiu”
Mircea Marian s-a dorit dintotdeauna să fie propagandist. Spunea că îl devora dorinţa de a face presă în comunism şi ar fi dat oricâtă şpagă să poată intra la Ştefan Gheorghiu, şcoala de presă a vremii. N-a găsit calea, aşa că Revoluţia l-a prins student în Politehnică la Tehnologia Construcţiilor de Maşini. A dat şi el lovitura, i-a “şutit” în vâltoarea evenimentelor şefului de cămin o sticlă de coniac Napoleon. Din prima beţie a libertăţii cucerite cu tirbuşonul nu s-a mai trezit. A uitat de ziaristică, şi de Politehnică, şi a găsit treptele Facultăţii de Filozofie. Şcoala nu l-a ajutat – declară el acum –, ceea ce este evident în apariţiile publice ale “ziaristului” calificat la şcoala propagandei băsiste. Este primitiv în exprimări, lipsit de idei, dar îl “mână în luptă” o răutate care ar trebui căutată în afirmarea lui târzie, fiind primit cu greu în “Banda celor 7”. L-a recomandat un stagiu la televiziunea publică efectuat sub aripa devastatoare de talente a Rodicăi Culcer. Din banul public a făcut cea mai scumpă (la bani) şi cea mai scârboasă emisiune (la privit) de propagandă băsistă. Sub “deontoloaga” Culcer a recuperat doritul stagiu la Ştefan Gheorghiu, devenind exponentul “presei libere occidentale”, apărătorul “independenţei Justiţiei”. Macovei, Papici, Băsescu, Boc, Morar, Udrea, Kovesi sunt cei mai fermi exponenţi ai “statului de drept”, care trebuie apăraţi de pamfletele lui Mircea Badea.
Şubrede picioare are Justiţia din ţara asta dacă trebuie apărată de vocea piţigăiată care iese din barba neţesălată şi confuză a micuţului din Baia Mare care nu vorbeşte deloc despre trecutul familiei.

Dan Tălăpagă: Frate de cruce cu Daniel Morar
A plecat pe jos din Şeica Mare şi prima escală, la Copşa Mică, i-a aşternut un strat de negru de fum în privire. Şcoala de jurnalism de la Sibiu nu a reuşit să-i ia zgura partizanatului politic care l-a propulsat rapid spre mănoasa propagandă a Dreptei. A intrat în “graţiile” Monicăi Macovei, care a “citit” în el băiatul de mare încredere, bun la toate cele pe lângă o femeie ocupată. A renunţat la jurnalismul partizan de la Bulină pentru a deveni lefegiu angajat la Ministerul Justiţiei. Cariera i-a fost întreruptă, vai, de demiterea timpurie a ministrului Macovei. A fost racolat la Hotnews de statul major băsist, împreună cu Andreea Pora, unde au făcut schimb de tehnici de plagiat. Macovei l-a dat pe micuţul fidel în grija lui Daniel Morar, la DNA, fostul ziarist fiind cureaua lor de transmisie. A făcut din Morar un idol, căruia i-a închinat o carte plimbată prin toată ţara, ca pe moaştele Sfintei Parascheva.
Încrâncenat atât în vorbire cât şi în scris, Tălăpagă se proclamă un ziarist liber, deşi are pe sub cămaşă chingile unor hăţuri care îi dictează virajele.
Fiind în slujba mai multor interese, bărbatul din “Banda celor 7” are vânătăi de la comenzile contradictorii care i se zbat pe sub veşminte. Cel mai bine s-a simţit când l-a avut şef la Hotnews pe pungaşul care a fugit cu banii unor şmecheri ce voiau să scape de fisc în România. Tălăpagă vrea să fie ocrotit mereu de o umbrelă deschisă de Cotroceni. Monicuţa Macovei şi Cristian Sima erau cu adevărat protectorii cuvântului liber. Presa independentă şi curată se ofileşte fără ei. Amin!

Dan Andronic: Portofel s-a îngreţoşat de perspectivă
Şeful oficial al “Bandei celor 7” este Dan Andronic. Priceput la strânsul şi împărţitul bănuţilor, Andronic nu s-a încurcat niciodată prea mult cu scrisul. Le-a avut însă cu număratul. A amuşinat singur sau a fost pus de alţii pe direcţia bună a vântului schimbării, astfel încât nu a ieşit în pagubă după nici o înfrângere. Din contră, a gestionat eşecul altora pe care l-a pregătit cu înalt profesionalism, încât a devenit barometrul exact al viitoarei puteri. Alucrat pentru Năstase când a pierdut alegerile în faţa lui Băsescu în 2004, l-a manageriat pe Tăriceanu în eşecul electoral al liberalilor din 2008 şi acum, semn bun (!), este consultant politic al PDL. Printr-un joc de interese şi finanţări obscure a devenit şef la Bulina roşie, rostogolită de la elveţieni şi predată cu puşculiţa goală în braţele propagandei băsiste. S-au oploşit prin redacţie toţi posesorii de certificate ORNIS scoşi din funcţiile bugetare, micii carierişti care mizau pe veşnicia băsismului.
Dan Andronic are deja azimutul luat. Involuntar s-a trădat printr-un titluleţ menit să “înfiereze” emisiuni la care nu priveşte: “Perspectiva m-a îngreţoşat”. Aşa de greu i-au căzut la buzunar alegerile din 2004 şi 2008, încât abia aşteaptă “indigestia” din 2014, pe care e pregătit să o suporte cu brio. Cu stomac de struţ, îl va devora şi pe Băsescu. Avertizat, preşedintele în stadiu de expirare nu-l primeşte în casă, deşi, dacă ar fi pe inima lui, Andronic i-ar face un serviciu. Ştie însă că ar trebui, pe lângă inventarul viu, să piardă şi ceva din Nana. Or, ce mama dracului, pentru asta am făcut noi revoluţie, să ne devalizeze Portofel?

Andreea Pora: Ana Pauker a băsismului
Agăţată ca un scaiete de fustele Monicăi Macovei, a ajuns un etalon autodeclarat al luptei pentru Justiţie. Enervantă în prestaţiile tokşoiste şi evitată de televiziuni, şi-a făcut culcuş la B1, între guriştii băsişti care îşi susţin între ei aura de deţinători ai adevărului absolut. Pora a apărut dintre rebuturile industriei socialiste în trupa de la România Liberă. Urmărită de coşmarul planului de producţie, s-a refugiat în analizele politice publicate acum de o foaie ce-şi ţine zilele din subvenţii obscure.
A fost lăsată să spere într-o funcţie publică în TVR sau în instituţiile băsiste de propagandă, dar nimeni nu a acceptat să-i dea o responsabilitate în decizii cunoscându-i-se fierea pe care o degajă. Vorbeşte cum scrie sau scrie cum vorbeşte – cu poticneli şi multe onomatopee. Se crede vestala Dreptei, are sigiliul de băsistă înverşunată apărând în oglinda timpului ca o replică a Anei Pauker. De aici pleacă şi înţelegerea adulatorie exprimată de Tismăneanu, evident contra cost, în foaia gestionată de A.P. Toată lista de subalterni-colaboratori s-au aliniat în spatele mâncătoarei de chifteluţe, cu gamelele în mână, cerându-şi porţia servită la ora 22. Pora Andreea îşi caută cu disperare noi sponsori care să-i acorde banderola de ideolog-şef al Dreptei. Preţul ei este în scădere. În mapa profesională are rateuri majore, neputând să ţină pasul ideilor decât prin plagiat dovedit, fiind rejectată chiar şi de la Hotnews.