Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un cătun de 40 de gospodării din Mehedinţi riscă să fie noaptea mistuit de flăcări, iar ziua inghiţit de ape. Noaptea, sătenii stau de veghe şi sting incendiile la depozitul de cărbune ce le ameninţă locuinţele, iar ziua fac lucrări de consolidare a gospodăriilor pentru a nu fi luate de apele lacului format in urma excavării cărbunelui. Garda de Mediu Mehedinţi nu ştie absolut nimic.
Vechile cariere de cărbune din timpul comunismului, in care mai toţi locuitorii judeţului Mehedinţi aveau un loc de muncă, au ajuns să fie catalogate drept cel mai mare duşman al aceloraşi mineri care astăzi trăiesc intr-o sărăcie lucie. Lipsa unor programe de protecţie, conservare sau redare a terenurilor circuitului agricol a dat naştere la răzmeriţe in satul Meriş. Zi şi noapte, oamenii sălăşluiesc pe uliţe pentru a-şi păzi bruma de agoniseală. Ziua se luptă cu consolidarea caselor şi stoparea alunecărilor de teren ce ar transforma cătunul intr-un morman de moloz, iar noaptea fac pe pompierii şi incearcă să stopeze propagarea focului ce arde mocnit de peste 20 de ani.
DEALUL CARE ARDE. Meriş se află pe un deal format in exclusivitate din cărbune. In urmă cu mai bine de 40 de ani, Intreprinderea Minieră Gorj a deschis o carieră de cărbune, Cariera Valea Racilor. Cărbunele se excava dintr-o parte şi se depozita la depărtare de căteva sute de metri, de unde era preluat de benzile transportoare. In 1987, stratul de cărbune s-a diminuat, cariera fiind pur şi simplu părăsită. Stratul rămas nu mai prezenta interes pentru autorităţi. Sătenii sunt pur şi simplu ingroziţi de dealul care arde. "De 20 de ani ne rugăm la Dumnezeu să se stingă acest foc. Zic Dumnezeu, pentru că autorităţile nu ne aud. Am depus nenumărate sesizări, ba la Primărie, ba la Garda de Mediu, dar nimeni nu a venit să vadă realitatea. Nici măcar primarul nostru din Broşteni pe care noi l-am ales. Sătucul acesta este aşezat pe un strat de cărbune de doi metri. Noaptea ieşim să-l stingem, că altfel ardem toţi ca şobolanii", declară Maria Gogan, liderul localnicilor răsculaţi.
LACUL CRIMINAL. Depozitul de cărbune a rămas al nimănui, fiind astăzi acoperit in totalitate de vegetaţie, iar locul de excavare a devenit in ani unul dintre cele mai renumite, dar şi temute lacuri din Mehedinţi. Aici şi-au pierdut viaţa cu timpul cinci tineri şi nenumărate vite. "Lacul acesta, ca şi depozitul de cărbune ce arde, se află pe locurile părinţilor şi bunicilor noştri. Aici erau cele mai frumoase culturi de viţă-de-vie şi livezi de pomi fructiferi. Acum este doar iarbă, şi asta părjolită de cărbunele ce arde. Pe lăngă faptul că in lac se ineacă oameni şi animale, apele lui sunt poate cel mai mare pericol la adresa celor 40 de gospodării din sat.
Fundul lacului este cărbune, şi pe acest strat, pe care se află şi satul, apa se infiltrează şi răspunde in Răul Motru. Şi cum satul se află prins intre Răul Motru şi blestematul de lac, apa curge exact pe sub casele noastre. De aceea, aici au avut loc alunecări de teren, iar toate casele sunt degradate in proporţie de 80%.
Dacă nu se vor lua măsuri, tot acest deal va aluneca spre albia răului şi tot satul va fi inghiţit de ape şi cărbune. Cărbunele provenit din alunecările de teren a ajuns chiar şi in albia răului", spune Florea Cruşoveanu, fost miner. Omul zice că un tănăr de 18 ani s-a inecat in apele acestui lac in anul 1989 şi a fost scos după şapte zile de speologii lui Jacques Yves Cousteau care efectuau săpături in Peştera Izverna.
AUTORITĂŢILE TAC. Garda de Mediu Mehedinţi nu ştie nimic de situaţia localnicilor. "Domnul director Octavian Tuţu este in concediu, iar eu nu am auzit despre aşa ceva. N-am fost pe acolo şi nu cunosc situaţia", ne-a declarat telefonic Cristina Vintilă, omul care-i ţine locul directorului.
