Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
16 octombrie, ora 11, deschid site csm.ro. Apare în vitrină şedinţa plenului CSM. Pot să privesc şi să aud cum vorbeşte apăsat Ioana Stanciu. Tot mai apăsat, ceva despre un regulament. O văd pe Hăineală că se ridică din scaun şi iese, cu telefonul la ureche: instrucţiuni de ultimă oră, ceva grav de a fugit din sală. Sau ştia ce va urma... Deschid ordinea de zi. Ne aflăm la punctul 13. Ghinion! Presimt asta. Se dezbate “Punct de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios nr. 19778/2014 referitor la durata mandatului membrilor colegiului de conducere al unei instanţe ales în locul unui membru al cărui mandat a încetat înainte de termenul de 3 ani”. Stanciu, apăsată, zice una. Altă voce, calmă, explică de ce alegerea e pe trei ani pentru fiecare ales. Stanciu nu, şi nu. “Noi aşa facem la Curte”. Intervine cu glas de bas, Mircea Aron. Explică logic de ce doar 3 ani este mandatul organului de conducere. Judecătorul ales în locul disponibilizat are, după lege trei ani, nu rest de mandat. Când se încinge disputa, şi Aron îi cere doamnei de pe faleza Dunării să zică tare, nu în măsele, stop. Defecţiune tehnică. Ecran alb. Cine a oprit emisia? Le-o fi luat curentul, ca pe vremea lui Nea Nicu. Ghion de punctul 13. După un timp se reia. Fără explicaţii. A băgat curent!
Altă scenă, alt punct. Nr. 17 din ordinea de zi. Un procuror voia notă mai mare la evaluare. Părea să aibă dreptate. Nu prea îl iscodeau mai marii justiţiei cu întrebări. Omul luase 9,84 la prima evaluare şi, după şase luni, ceva în jur de 9. Mă uit cine-i premiantul. Îl cheamă Ulianov. O fi din familia lui Lenin. E înalt, ca Ilici pe statuie. Sper că a avut câştig de cauză. Vom afla cândva... Transmisia mai face o pauză. A cerut cineva, o voce “Întrerupeţi!” S-a făcut iar ecran alb. Mă îngrijorez. Dacă le-a tras Ulianov, procurorul de Constanţa, venit la mărire de notă, vreo revoluţie. Dacă fugise Hăineală? De aici şi presimţirea doamnei din Galaţi că vine ceva rău. Eu aşa o percep pe madam Stanciu. Se face iar lumină. Ura! Suntem iar în legătură cu lumina Justiţiei. Mă aşez mai bine în fotoliu. Începe numărul zilei: Punct 23: Participarea unui reprezentant al CSM la “Conferinţa regională referitoare la buna guvernare şi provocările privind politicile anticorupţie. Tirana - Albania, 13-14 noiembrie 2014”. Tema sună băsist. Întreabă cineva cu tâlc. Şi cine ne reprezintă? Răspuns: Dănileţ Vasilică. Prezent. S-a încălzit brusc atmosfera. Hăineală tot pe afară. Un domn zice viclean că invitaţia e personală. Dănileţ simte pericolul. “Da, şi e o temă importantă, un raport personal”. Altă voce bagă gaz pe foc. Mai mult dinamită: “Participă şi europarlamentarul Monica Macovei”.
Sare Galaţiul blond: Şi ce? Au mai fost cazuri când am mers în nume propriu cu voie de la CSM. Care-i problema? Unul bagă “strâmba”, “atunci de ce ne cere voie”. “Are nevoie de motivare cât lipseşte de la serviciu” îi dă răspuns alt răuvoitor. Să nu piardă banii pe prezenţe. Bagă başii şi Aron: “Nu e în ordine. Să punem ordine în problemă”. Când să sară cu replica fata Dunării, pac! Luat curentu'.
Stau ca român prostit şi întreb? Cine e la butoanele CSM? Cine stabileşte când trebuie luat curentu'?
Altfel CSM este stâlpul Justiţiei, garantul independenţei ei.
Da' i se ia mereu curentu'? La momentul potrivit. Rămân pe recepţie. Mă uit la ecranul alb şi tot aştept finalul: pleacă sau nu Dănileţ cu motociclista la albanezi?
