Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
N-a fost un om celebru. Nimic din ceea ce făcea el nu era aducător de notorietate: nu apărea în emisiuni tabloide, nu întorcea banii cu lopata și nici era implicat în scandaluri. Era doar un om care-și vedea de viața lui, încercând să o facă mai bună pe a altora. Era un Salvator, deși această meserie nu există în niciun nomenclator și nici în vreun clasament cu „cel mai cool job din lume, ever”. Să fii Salvator presupune o altfel de construcție sufletească, pur și simplu. Cred că nu alegi tu să devii asta, cred că Dumnezeu te alege, după ce măsoară îndelung inimile oamenilor.
Ștefan Bejat a fost un Salvator. A salvat oameni din mijlocul apelor, în timpul inundațiilor din 2005, i-a scos din troiene pe cei înghetați, atunci când a mers la deszăpeziri, a cărat în spate sute de saci cu ajutoare sinistraților din satele izolate. El nu apărea în fotografiile de mediatizare a acțiunii; întotdeauna mergea la cele mai îndepărtate case și pe cel mai imposibil drum. Știa că trebuie să fie acolo unde ceilalți nici n-ar fi îndrăznit să gândească.
În octombrie 2004, Ștefan a participat, pentru prima dată, la căutarea unui copil dispărut. Vlad Tudor avea 4 ani și a dispărut duminică, 17 octombrie 2004, lângă pădurea Niculițel din județul Tulcea. Voluntarii BGS, printre care se afla și Ștefan, au venit pentru a da o mână de ajutor la găsirea lui Vlăduț. Miercuri, 20 octombrie, o dată cu retragerea echipelor tv din zonă, forțele de ordine au întrerupt căutările în pădure. Nu și voluntarii. Nu și Ștefan. El n-ar fi putut întoarce spatele unui copil care avea nevoie de ajutor. A rămas acolo, căutând în continuare și sperând până în ultima secundă. Vineri, 22 octombrie, a verificat chiar râpa în care copilul avea să fie găsit, a doua zi, de alți voluntari. În ciuda eforturilor, Vlad n-a mai putut fi salvat. Pentru Ștefan, această tragedie a fost o lecție de viață. Știa că nu e de ajuns să vrei să faci bine, ci că trebuie să înveți să devii eficient atunci când faci bine.
Sâmbătă, 4 noiembrie 2006, Roxana Iakab (5 ani) a dispărut din Hoghiz (Brașov). Voluntarii BGS s-au alăturat din nou forțelor de ordine care o căutau pe fetiță. Ștefan Bejat a fost coordonatorul echipelor de salvatori. Într-un sistem instituțional, asta ar fi însemnat că el trasa sarcini, indicând fiecăruia ce trebuie să facă. Într-un sistem uman, ca cel pe care-l promova, Ștefan și-a îmbrăcat costumul de scafandru și a intrat în subsolurile blocurilor din zonă, inundate cu dejecții, pentru a exclude astfel varianta că fetița dispărută s-ar fi putut afla acolo. Nu știu mulți oameni care ar intra în rahat uman pentru a căuta copilul altuia! Știu însă polițiști care ar fi trebuit să verifice atunci ferma în care Roxana a fost găsită moartă, după 5 luni, și n-au făcut-o. Și sunt sigură că, dacă salvatorii ar fi avut voie să caute acolo în locul polițiștilor, alta ar fi fost soarta acestui caz.
Alis Sezer avea 2 ani și a dispărut sâmbătă, 17 mai 2008, pe un câmp din județul Constanța. Polițiști, jandarmi și voluntari au măturat în zadar lanurile de grâu, orz și rapiță, care pe alocuri ajungeau la un stat de om. Copilul a fost găsit la sfârșitul lunii iulie, când o combină a trecut peste el, prin orz. Ștefan participase și el la căutări. Putea spune, ca și ceilalți, „am făcut ce a depins de mine, asta i-a fost soarta”. Dar Ștefan credea că ceea ce depinde de el, atunci când e vorba de viața unui copil, trebuie să fie mai mult. Aproape perfect. Așa că în august s-a întors pe acel câmp, ca să vadă unde au greșit voluntarii.
Nu știu dacă poliția a făcut vreodată acest exercițiu, să verifice aria căutărilor și să o compare cu locul găsirii copilului. Să-și reproșeze „200 de metri dacă mergeam mai departe...”. Știu însă că Ștefan a fost acolo, pentru că a vrut să vadă exact unde și cum s-a greșit. Așa cum s-a întors și la Rânca, unde cadavrul lui Costi Velcev, băiețelul de 7 ani dispărut la 23 iulie 2009, a fost găsit de un văcar, trei săptămâni mai târziu. L-a căutat pe acel om, a stat de vorbă cu el, a mers în zona în care acesta a găsit copilul.
Ștefan Bejat a fost un Salvator. Un om care făcea fapte banale, ducea de mâncare periodic unei bătrâne care, fără el, ar fi murit de foame în casă. Își punea viața în pericol ca să salveze o pocitanie de câine, ce scâncea pe un acoperiș înconjurat de ape, și intra în rahat, la propriu, căutând copii dispăruți.
Ștefan Bejat a fost. S-a dus duminică, în ziua în care Porțile Cerului erau deschise. Cred că Dumnezeu i-a spus atunci că I-a dispărut un înger și că are nevoie de ajutor ca să-l găsească. Altfel, presupun că nu l-ar fi lăsat să plece de pe pământ...
Cei care vor să-și ia rămas bun de la Ștefan pot veni astăzi la Capela Bisericii de Lemn din Parcul IOR. Joi, la prânz, Ștefan va fi înmormântat în Cimitirul Pantelimon 2.
Citește pe Antena3.ro
