La noapte vine Moș Crăciun!

Mai sunt doar câteva ore şi vine Moş Crăciun. Oriunde în lume, seara din ajunul Crăciunului are aceeaşi magie. La Bucureşti, ca şi la New York, Londra, Paris, Madrid, Tokyo sau Moscova, Moş Crăciun este aşteptat să aducă daruri. Îmbrăcat în straie de culoare roşie şi cu desaga plină, el va pune sub brad cadourile mult dorite pentru fiecare dintre noi, după cât am fost de cuminţi sau…de harnici.  În fiecare an, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, Moşul vine cu daruri, vise şi speranţe pentru fiecare.

Legenda lui Moş Crăciun 

Una dintre legende spune că, în vremuri de demult, o femeie, căreia îi venise ceasul să nască,  i-a cerut ajutorul lui Moş Crăciun pentru a se adăposti în casa lui. Bătrânul, care era înstărit, a refuzat să o lase pe femeie să nască sub acoperişul său. Cu toate acestea, soţia lui, Crăciuneasa, a încălcat cuvântul bărbatului şi a primit-o pe femeie în grajdul lor cu vite. În momentul în care Crăciun a aflat că, de fapt, femeia care i-a cerut ajutorul era Maica Domnului, iar cel pe care ea l-a născut era Iisus Hristos, a început să regrete fapta sa. În semn de căinţă, bătrânul şi-a împărţit averea copiilor necăjiţi chiar a doua zi. De atunci, în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn şi ne pune sub brad cadourile mult aşteptate.

O altă legendă vorbeşte despre un păstor bătrân și câinele său credincios. La lăsarea serii, bătrânul şi-a dorit să-și găsească un loc în care să poată să stea peste noapte. În acel moment câinele a început să-i vorbească. I-ar fi spus că vede o stea extrem de frumoasă pe cer.

Bătrânul a decis să urmeze lumina stelei. La un moment dat, într-un pustiu, el şi câinele au găsit un grajd în care se afla o femeie și Pruncul Ei. Vitele din grajd încercau să-l încălzească pe cel mic.

Pastorul a învelit femeia și copilul cu blana de oaie pe care o avea pe el. Pentru a nu-i fi frig peste noapte, bătrânul s-a așezat între oi, să se încălzească. Dimineață, el s-a trezit înconjurat de o lumină albă și strălucitoare şi a ajuns în fața lui Dumnezeu.

Pentru că i-a oferit Maicii și Pruncului haina lui, Dumnezeu l-a răsplătit și l-a pus să fie cel care aduce bucurii oamenilor în fiecare an.

Povestea bătrânului sărman

O altă legendă spune că la marginea unui oraş, trăia un meşter bătrân care făcea jucării. Tot anul meşterea la ele cu dragoste şi răbdare. Erau minunate şi nu semănau una cu alta.  În Ajunul Crăciunului, bătrânul meşter pleca din oraş să-şi vândă jucăriile. Oamenii din acel oraş nu erau prea bogaţi, aşa că meşterul le vindea jucăriile pe mai nimic. Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineaţa de Crăciun. Până într-un an în care meşterul vânduse toate jucăriile şi se întorcea spre casă. La marginea oraşului s-a oprit să privească o fereastră. Ştia că acolo locuieşte o familie  săracă şi se întreba ce jucării or fi primit copiii. Trei copii visau cu voce tare: Dacă am avea un soldăţel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…Bătrânul ştia că nu mai avea nicio jucărie şi tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldăţel de plumb răsărise, nu se ştie de unde, în fundului sacului. Şi astfel, dorinţa celor trei fraţi sărmani s-a împlinit.

În drum spre casă, bătrânul se gândea: „Aş vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecăruri copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere” şi cum mergea aşa, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi trişti. Sărmană făptură, ce te doare? Se pare că puiul se rănise la un picior. Cum a ştiut şi cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana şi l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingaşă i-a vorbit cu glas limpede ca şi de copil: Acum văd că ai o inimă bună. Dorinţa ţi se va îndeplini!

Ca din pământ a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de nişte reni minunaţi şi bătrânul s-a înălţat cu ei în înaltul cerului înstelat, spre o lume de basm. Chiar şi hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în nişte haine neobişnuite, de culoare roşie.  Intr-un tarziu, a simtit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi. Piticii erau hainci si indemanatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug, caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata. Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii, mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume, jucaria pe care si-o doreste.

Tradiții și obiceiuri în ajunul Crăciunului

Conform tradiției, bradul se împodobește în seara de Ajun.În anumite zone ale țării există tradiții care se transmit din generație în generație. De exemplu, în Oltenia, în Ajunul Crăciunului, gospodarii încep ziua dis de dimineață, atunci când aprind focul în sobă și rostesc o urare de Crăciun.

Tot în seara de Ajun sosesc și colindătorii. La fiecare casă ei aduc vestea minunată a Naşterii Domnului şi urează oamenilor un an bun şi îmbelşugat. Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineaţa de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini.