Soluții de înlocuire a învăţământului tradiţional

În ultimii ani, revolta părinţilor faţă de sistemele tradiţionale de învăţământ a dus la adoptarea altor metode de educare a copiilor. Unele în sistem organizat, altele acasă, împreună cu adulţii din familie sau cu profesori dedicaţi. Cele mai cunoscute astfel de sisteme sunt Montessori, Waldorf şi Homeschooling.

Educația acasă
Eşecul programelor clasice a dus şi la apariţia sistemului homeschooling. Există o varietate de „reţete” legate de educaţia acasă, în baza unor metode sau pur şi simplu în funcţie de ceea ce părinţii consideră că e important. În România există aproximativ 200 de familii care au decis să îşi educe copiii acasă.

Metoda nu este acceptată de Legea Educaţiei, pe de altă parte, nu este nici interzisă. Pentru a fi legal, copilul trebuie să fie înscris la o şcoală-umbrelă din străinătate care să-i poată elibera o foaie matricolă şi o diplomă.

Tot şcoala-umbrelă oferă la cerere o programă, manuale, evaluări, sprijin pentru părinţi. „Am doi copii, de 10 şi 14 ani, educaţi alternativ. Fiecare pare să caute drumul lui în viaţă, sunt copii care au citit şi citesc cu toptanul. Ambii aleg cursurile pe care vor să le facă şi, de îndată ce o fac, plonjează cu pasiune în asta. Sunt suişuri şi coborâşuri, dar n-am avut niciodată vreo secundă de regret sau ezitare în privinţa alegerii pe care am făcuto. Drumul către homeschooling în cepe cu recunoaşterea faptului că reglementările în domeniu sunt în cel mai bun caz imperfecte. Căutarea unei alternative pre- supune un efort care va implica, pe rând, explorarea opţiunilor disponibile şi luarea unor decizii la nivel de familie”, spune Dorotheea Ionescu.

Copiii educaţi acasă îşi pot continua studiile într-un număr din ce în ce mai mare de universităţi sau pot opta pentru proiecte profesionale personale, în funcţie de competenţele lor.

Sistemul Waldorf
Familia Popescu a decis să îşi înscrie copiii la şcoli cu educaţie Waldorf. „Noi suntem la şcoală, în clasa a 3-a acum. Am auzit de sistem de la una dintre clientele mele, avea amândoi copiii în sistemul Waldorf şi mi-am dorit să nu fiu implicată într-un sistem unde notele sunt cele mai importante, temele multe şi numărul de concursuri de matematică devin tot mai mari”. Valentina Popescu explică faptul că acest sistem nu e potrivit pentru toate familiile.
„Nouă ne place că ritmul în care merg copiii nu este unul alert, că nu sunt notaţi, ci evaluaţi faţă de propriile performanţe şi nu sunt etichetaţi”.

Principiile sistemului Waldorf:
- nu se pun note nici în clasele superioare
- materiile sunt predate pe epoci, perioade de 2-3 săptămâni
- şcoală fără manuale şi caiete
- materiile cognitive se fac dimineaţa, cele artistice, după-amiaza

Sistemul Montessori

O caracteristică a sistemului este educarea copiilor în grupe de vârstă amestecate, de exemplu, 0-3 ani, 3-6 ani, 6-12 ani sau 12-15 ani. Copilul cel mai tânăr este înconjurat de cei mai mari, de la care învaţă, iar cei mai mari se găsesc într-o poziţie de responsabilitate. Cooperarea înlocuieşte competiţia. Alina Fekete are ambii copii, băiat şi fată, în acest sistem.

„Am vizitat întâmplător o grădiniță Montessori şi am fost cucerită. Trei ani mai târziu, băiețelul meu cel mare termină grădinița şi, da, va merge din toamnă la o şcoală Montessori. Planul inițial era doar grădiniță Montessori, urmată de o şcoală de stat, însă suntem foarte încântați de modul în care a evoluat copilul nostru, aşa că ne-am decis să continuăm pe acest drum”. Dezavantajele sunt puține, spune Alina Fekete, şi nu țin de sistemul Montessori anume: costul oricărei educații private în România este mai greu de susţinut, iar alegerea unui drum diferit aduce emoții suplimentare.

Principiile sistemului Montessori:
- programul e individualizat și adaptat
- accentul este pus pe autodisciplină
- clasele sunt alcătuite din copii cu vârste diferite
- copiii își aleg singuri orarul și activitățile
- copiii se pot plimba prin clasă, dacă
nu îi deranjează pe ceilalți