Sora cea mare: Halt în Schengen!

Podul pe care circulau relaţiile strategice dintre Franţa şi România este mai şubrezit acum decât podul ce stă  să cadă de la Agigea.  Parteneriatul strategic  resuscitat cu greutate printr-o serie de convorbiri şi vizite reciproce ale primilor miniştri ai celor două ţări a fost iar pus la congelat în ultimele zile. Declaraţiile  privind accesul în Schengen făcute în Franţa arată clar că disputa pe tema rromilor a avut efect de a detona bomba sub podul prieteniei de pe axa Bucureşti-Paris.

Cum s-a reuşit să se demoleze aşa repede o construcţie complexă care se arăta solidă şi în deplină  funcţionalitate după vizita în România a premierului Franţei? Jean Mark Aynault, prezent la Bucureşti, într-o vizită oficială substanţială, care a durat două zile, declara fără echivoc  cu referire la admiterea României în Schengen: “Franţa a propus ca măsură imediată permiterea deschiderii frontierelor aeriene”. “Imediat”, era în luna iulie 2013, în opinia premierului francez “în câteva luni”. El aprecia că “România s-a pregătit” şi adăuga: “Dacă vrem să avansăm şi românii trebuie să primească un semn din partea Europei, primul ar fi tocmai deschiderea frontierelor aeriene pentru că, repet, aici România a făcut eforturi extraordinare, care trebuie salutate”.

De ce s-a sucit guvernul francez şi, după două luni de la declaraţiile încurajatoare ale premierului Ayrault, nu mai sprijină aderarea României la Schengen? Ministrul de Interne al Franţei, Manuel Valls, este cel care a dat sentinţa săptămâna trecută:  Nu pentru România şi Bulgaria în spaţiul Schengen. Deşi, iniţial la Bucureşti s-a crezut  că este un  mal entendeu, verdictul este public şi ferm. În plus este sprijinit şi de preşedintele Franţei, deşi nu există o declaraţie explicită în acest sens a lui Francois Hollande. Guvernul de stânga – format din socialişti şi ecologişti – a căzut, în opinia unor analişti în capcana întinsă de partidele de dreapta. Liderul UMP cerea un răspuns clar din partea  guvernului care să-l scoată din ambiguitate în problema admiterii celor două ţări estice în spaţiul de liberă circulaţie. Şi ministrul Valls s-a conformat rapid!

Această opinie a stârnit însă un val de declaraţii politice în interiorul stângii franceze care l-au acuzat pe ministrul de Interne că  a intrat în retorica lui Sarkozy care arunca toate problemele Franţei în cârca emigranţilor şi a romilor în special. Dacă resping automat prezenţa romilor, socialiştii au aceiaşi poziţie cu Frontul Naţional şi a dreptei radicale. În Franţa trăiesc circa 17.000 de persoane în zone de campare, în bidonviluri. Câţi sunt romi din România – nimeni nu poate spune cu exactitate. Orice rom care  comite o faptă antisocială este automat declarat că provine din România, deşi numeroşi sunt din Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Cehia, Serbia, Kosovo. Primarii care au “norocul” să găzduiască, fără voie, o tabără de romi sunt exasperaţi. De aici apare şi presiunea pe autorităţile centrale care nu găsesc soluţii. Problema romilor, evident, este şi a ţărilor de origine. România şi-o asumă, premierul Ponta a declarat explicit acest lucru.  Dar a transfera integral problema romilor în răspunderea României nu este corect.  În plus, admiterea în spaţiul Schengen nu are relevanţă pentru a găsi explicaţii la prezenţa romilor în Franţa. Ei sunt acolo şi fără ca România să facă parte din spaţiul de liberă circulaţie. A crea un statut aparte pentru romi, faţă de alte persoane defavorizate care mişună în Hexagon, este iar o greşeală pe cale de a fi  reparată. A fost numit un comitet interministerial, condus de un prefect, care să coordoneze acţiunile guvernului francez faţă de emigranţii de origine  bulgară şi română, care au statut de defavorizaţi. Expulzarea lor – circa 10.000 de persoane în semestrul I din 2013 – este o măsură criticată la nivelul Uniunii Europene, dar şi greu de pus în  operă.  Dialogul între Bucureşti şi Paris trebuie iar reluat de la zero. În acest punct l-a adus şi preşedintele Băsescu Traian care a spus Franţei: e destul! El va merge la Paris, la o întâlnire cu Hollande dar, covorul roşu de la Palatul Elysee este deja plin de... merde, vorba francezului.