„Cazul Pitești”. Elevi pe care școala nu știe să-i ajute

Reacția părinților elevilor care au fost terorizați de comportamentul unui coleg de clasă, la Pitești, este discutabilă, însă vina aparține în primul rând școlii, singura care putea interveni. Chiar dacă directorul instiuției de învățământ s-a disculpat prin faptul că nu cunoștea problema elevului diagnosticat cu ADHD, regulamentul Ministerului Educației îl obliga să intervină și să propună o terapie de grup, doar pentru că știa ce fel de comportament are copilul. La astfel de terapii, desfășurate în cadrul școlii, ar trebui să participe toți elevii implicați în conflict, părinții lor și profesorii. În aceste cazuri, deși statul nu decontează terapia, instituția de învățământ este obligată să găsească soluții sau măcar să încerce să schimbe lucrurile, în bine.

Pe 17 octombrie, la o şcoală din Piteşti a avut loc un protest al elevilor de clasa a șaptea, împotriva unui coleg diagnosticat cu sindromul ADHD. Copiii au refuzat să mai intre la ore și au cerut excluderea din școală a colegului lor, spunând că este extrem de agresiv și i-a terorizat. Imediat au început să apară reacții pro și contra, din toate direcțiile, inclusiv din partea societății civile, iar patru dintre părinții elevilor protestatari au fost dați în judecată de o asociație, fiind acuzați de discriminare și instigare la ură și excluziune socială. Oricât de șocant este acest fenomen pentru societatea românească, psihologii și psihiatrii atrag atenția asupra faptului că românii ar trebui să înțeleagă în ce fel trebuie să gestioneze o astfel de situație, fără a apela la cea mai greșită metodă, aceea a excluziunii. Mai mult, excluderea unor copii cu tulburări de comportament din grup și din școală nu face decât să agraveze problemele societății, pe termen lung, pentru că acești copii ar avea astfel toate șansele să ajungă infractori la maturitate, dacă nu chiar imediat după momentul excuderii. „Avem nevoie de un model inclusivist. Tulburarea de conduită trebuie observată de un psihiatru. În cazul în care există în școală un astfel de caz, directorul ar trebui să propună ore suplimentare, pentru comportament și atitudine. Dacă acești copii sunt excluși, în lipsa resurselor de reinserție socială, ei nu se vor mai putea întoarce în societate. În momentul în care un copil se află în mediul școlar, responsabilitatea tutelară este a școlii. Familia trebuie să fie notificată, apoi chemată la întâlnire. Dacă familia este dezorganizată, se poate apela la DGASPC. Trebuie să fie chemat un specialist, care să lucreze cu întregul grup”, explică psihiatrul Gabriel Diaconu. Directorul școlii de la Pitești și părinții celorlalți elevi au spus că nu știau ce afecțiune are copilul-problemă și dacă ar fi știut, ar fi încercat să găsească alte soluții. Legislația prevede, însă, clar faptul că un astfel de diagnostic este confidențial.

Lipsa de fonduri și de strategie

Chiar dacă școala devine principalul vinovat în cazuri precum cel de la Pitești, sistemul de educație din România nu prevede nici anumite metode de combatere a acestor situații sau de prevenire a lor, nici un sistem de norme metodologice pe care managerii instituțiilor de învățământ să le cunoască și să le poată aplica, și nici măcar posibilitatea de a finanța sau de a deconta serviciile unui psiholog sau unui psihiatru care ar putea fi chemat în ajutorul întregului grup. Nici măcar nu s-a discutat vreodată posibilitatea de a crea o strategie de acțiune pentru a preîntâmpina sau pentru a rezolva acest tip de probleme din școlile românești, deși statisticiule arată că sunt circa 200.000 de copii cu diverse tipuri de probleme de comportament în sistemul de educație, iar cei mai mulți devin delincvenți și abandonează școala. La Pitești – dacă ne referim la cazul particular din această perioadă – există și o problemă legată de lipsa specialiștilor. Chiar dacă școala ar ajunge la concluzia că trebuie să ceară ajutor de specialitate, numărul psihologilor și psihiatrilor disponibili este foatre mic. Psihologul a existat la un moment dat în școlile din România, dar foarte puține instituții de învățământ mai au astfel astfel de servcii, în primul rând din cauza lipsei fondurilor din care ar putea fi plătiți, dar și din lipsă de activitate, pentru că în România există o anumită teamă de psiholog.

Decizia ministerelor

În urma analizei făcute la Pitești de Ministerul Educației și de Ministerul Muncii, au rezultat mai multe recomandări, printre care: o adaptare reală a programei școlare la nevoile elevului, implicarea CJRAE (Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională) în monitorizarea situației și consilierea profesorilor de la clasă, accentuarea dialogului cu familia, în sensul implicării acesteia și al asigurării unui ambient favorabil integrării și dezvoltării elevului. Și ministerele au concluzionat că școala trebuie să facă eforturi pentru integrarea copilului, iar profesorii sunt încurajați să ceară sprijinul specialiștilor, pentru gestionarea situațiilor de acest fel.

Adolescent înjunghiat la liceu

Citește pe Antena3.ro

Descoperire arheologică șocantă: 76 de copii sacrificați, cu pieptul desfăcut și craniul modificat. Scopul „ofrandei” macabre

Și în cazul adolescentului înjunghiat ieri dimineață, la un liceu din Râmnicu Vâlcea, școala este principalul responsabil. „O faptă penală care s-a întâmplat la școală este responsabilitatea școlii, tocmai pentru că datoria școlii este de a educa, în toate sensurile cuvântului. Legea ar trebui să fie ultimul resort pentru educația socială. În școli ar trebui să fie ore de educație comportamentală”, explică psihiatrul Gabriel Diaconu. Unele instituții de învățământ au avut ore speciale de educație juridică, dar numai din ninițiativa unor ONG-uri. „Este foarte important să existe măcar aceste cursuri de educație juridică, la care am participat voluntar în ultimii ani. Adolescenții pot afla că un astfel de comportament îi va duce după gratii și le va distruge existența, pentru că ei răspund penal, chiar dacă pedeapsa este înjumătățită”, explică specialistul criminolog Dan Antonescu.