Virusul hepatitic B şi transpiraţia

Din totalul persoanelor infectate cu VHB, 40% fac, în timp, hepatită cronică, ciroză, cancer la ficat
Principala cale de transmitere de la o persoană la alta a virusului hepatitic B (VHB) este prin contact sexual întâmplător, neprotejat cu prezervativ. Iată că un studiu sugerează că VHB se poate transmite şi prin contactul cu transpiraţia unei persoane contaminate. De altfel, lista căilor prin care putem dobândi VHB este foarte lungă: de la mama infectată cu VHB la făt, în timpul naşterii; prin piercig, tatuaje, ace şi seringi contaminate, mai ales în cazul utilizatorilor de droguri injectabile; prin instrument medical contaminat şi nesterilizat corespunzător, în special în cabinetele stomatologice; instrumente folosite în cabinetele de cosmetică, la manichiură şi pedichiură; periuţa de dinţi; aparat de ras; sărut franţuzesc…

Literatura de specialitate mai subliniază că, în cazul sporturilor colective (rugby, judo etc.), există riscul transmiterii VHB prin contactul direct cu o rană sângerândă. Totuşi, VHB a fost semnalat la unii jucători de rugby fără ca aceştia să aibă răni deschise şi vina a fost dată pe folosirea în comun a unor obiecte de toaletă.

Studiul, evocat de Institutul Naţional de Prevenţie şi Educaţie pentru Sănătate (Inpes) din Franţa, publicat în 2000, mai adaugă la aceste căi de transmitere a VHB şi transpiraţia. Efectuat pe un lot de 77 de sportivi, studiul arată nu numai că VHB a fost depistat la 13% dintre aceştia, ci şi că ADN-ul acestui virus a fost descoperit în transpiraţia a 11% dintre ei. Potrivit autorilor studiului, cazurile de infecţii inexplicabile cu VHB sunt mai frecvente decât ne imaginăm şi că acest virus poate fi transmis şi prin contactul cu transpiraţia unei persoane contaminate. Mai expuse la transmiterea VHB prin transpiraţie ar fi persoanele care practică sporturi de contact şi care presupun efort fizic major: rugby, judo, lupte etc.

Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, managerul Institutului Naţional de Boli Infecţioase “Matei Balş”, subliniază că VHB este “un virus foarte ciudat din foarte multe privinţe. Este ciudat pentru că, după ce generează o infecţie acută, renunţă la cotropirea organismului în cazul a 60% dintre persoane. Adică, aproximativ 60% dintre pacienţii care fac hepatită acută cu VHB au şansa să se vindece în timp. Dar aproximativ 40% rămân purtători de VHB şi, mai devreme sau mai târziu, vor dezvolta hepatită cronică, ciroză hepatică şi/sau cancer hepatic”. După ce VHB a pătruns în organism, primul episod este cel al hepatitei acute virale asociat cu o stare inexplicabilă de oboseală, scăderea poftei de mâncare, uneori cu greaţă şi vărsături şi, ulterior, cu icter, urină închisă la culoare, materii fecale decolorate. La apariţia acestor simptome se impune consultarea de urgenţă a medicului. Cea mai sigură metodă de prevenţie a infecţiei cu VHB este vaccinarea.