Unde să te duci vara dacă nu la mare? Aşa am şi făcut odată ce m-am văzut pe mână cu un Clio 4 GT Line. Singurele necunoscute, într-un astfel de plan, sunt cât de departe pot merge cu un plin de motorină, dus-întors, şi dacă îmi ajunge portbagajul pentru o excursie la mare cu un copil de trei ani şi jucăriile aferente. Într-un final am ajuns de la Bucureşti până în Vamă doar cu un sfert de rezervor şi am descărcat bagaje de simţeam că nu se mai termină.
Clio ar putea fi o maşină înşelătoare. Pare mică, dar este enervant de încăpătoare. Pare un automobil de oraş, dar zburdă pe autostradă de te uimeşte. Şi nu pot să nu-mi arăt admiraţia când am parcurs întreaga autostradă fără ca acul indicatorului de combustibil să se clintească de la full. Am crezut că ceva s-a stricat. După aproape 600 de kilometri mai aveam motorină pentru un raid dus-întors la Sinaia dintr-un rezervor de 45 de litri.
Consumul pe A2 a fost de circa 4,2 litri/100 de km, cu aer, bagaje şi trafic de duminică seara. Motorul, un diesel de 1,5 litri şi 90 de cai-putere, trage bine, dar face un zgomot destul de mare în habitaclu. Totuşi, consumul în oraş a fost destul de ridicat, ajungând şi până la 9 litri/100 de km în regim de bară la bară.
Cuplul de 220 Nm nu face din Clio un sportiv, aşa cum ar putea da de bănuit din designul agresiv caracteristic echipării GT Line. Adică jante pe 17 inchi, evacuare dublă, difuzor, praguri Renault Sport, plus alte elemente care să-l prezinte pe Clio ceea ce de fapt nu e, adică un produs al diviziei Sport.
Oricum, Clio GT Line se ridică la nivelul aşteptărilor. Are o ţinută de drum bună şi o stabilitate de invidiat pentru un automobil din clasa lui. Cutia de viteze automată în şase trepe cu dublu ambreiaj EDC schimbă bine, chiar dacă este etajată pe paliere mai lungi.
Pentru senzaţii ceva mai accentuate se poate folosi modul manual şi indicatorul de schimbare optimă a treptelor. Diferenţa nu este însă foarte mare pentru că la 1.750 de rot/min motorul atinge deja cuplul maxim.
Distractiv și practic
La interior, sunt de pus pe primele locuri spaţiul oferit şi accesorizarea. Deşi are puţin peste patru metri, Clio dispune de un portbagaj de 300 de litri încăpător şi de spaţiu suficient pentru pasagerii din spate.
Este garnisit cu o climă frumos desenată şi o tabletă R-link capabilă de multe. Modelul testat sare uşor de 15.000 de euro în echiparea GT Line cu promoţii.
Printre alte accesorii am remarcat plafonul panoramic, o navigaţie Tom Tom - doar pentru România - şi un difuzor montat sub bord care era capabil să simuleze maşina futuristă etc. - în funcţie de modulaţia motodiverse sunete - Clio Sport, Moto Gp, Vivastella, rului.
Sistemul de sunet este şi el la înălţime şi bine setat pentru interiorul lui Clio. Am găsit şi un buton de Eco care însă nu prea am înţeles ce face. Este plasat undeva lângă frâna de mână, lângă cel care controlează limitatorul şi cruise controlul.
Materialele sunt cele folosite de grupul Renault în mod obişnuit şi pot fi păstrate în timp în condiţii optime dacă sunt bine îngrijite. De semnalat că Renault Clio a obţinut cinci stele la testele EuroNcap şi are norma Euro 5, deşi emisia de noxe anunţată de producător este de 95 de g/km.
Oraşul - poligon pentru vehicule autonome
Un orăşel de 13 hectare a fost construit în localitatea Ann Arbor din statul american Michigan pentru a fi testate automobile care merg singure. Denumit Mcity, orăşelul-poligon este controlat de Universitatea Michigan şi a primit sponsorizări din partea unor mărci precum Nissan, Toyota, Ford, GM sau Honda.
Orăşelul a fost conceput în așa fel încât faţadele clădirilor (puncte de reper pentru automobile) să poată fi schimbate. Drumurile conţin intersecţii complicate, unghiuri moarte sau pavaj în loc de asfalt.