Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piaţa second-hand domină tranzacţiile auto din România după debutul crizei din 2008. Din păcate, mare parte din cei care fac legea printre vânzătorii de maşini second hand sunt samsari care nu fac o afacere din activitatea lor, ci mai mult o înşelătorie. Cărţi de service false, kilometraj dat înapoi, maşini lovite serios şi reparate cât să fie vândute, automobile ale căror piese sunt completate din dezmembări.
Atunci când bugetul nu vă permite să cumpăraţi o maşină nouă şi alegeţi una second-hand este important să urmăriţi anumite etape. Testaţi piaţa, verificaţi preţul pentru maşina aleasă pe siteurile străine, comparaţi cu ce oferă piaţa noastră. Dacă e cu mult sub preţ, vă pierdeţi vremea.
Înainte să ajungeţi efectiv la automobil, cereţi date despre acte. Cine e proprietarul, are certificat fiscal în regulă, taxa de primă înmatriculare plătită şi nerecuperată. Dacă automobilul este adus de afară, e bine să vă asiguraţi că are certificat de conformitate, altfel mai plătiţi câteva sute de euro. Cartea de service este un atu, dar de multe ori poate fi un fals.
Citeşte şi Dispozitivul de prostit şoferi, ţeapa momentului în Europa
Faceţi o primă inspecţie tehnică. Semne de lovituri, de revopsire, geamuri cu aceeaşi serie, reflexii uniforme în vopsea, strălucire, linii continue la uşi şi mască. Verificaţi sub maşină dacă există scurgeri de ulei sau lovituri. Ascultaţi motorul, care trebuie să meargă uniform, verificaţi să nu fie martori aprinşi în bord.
Dacă aţi trecut acest pas, programaţi obligatoriu o inspecţie în service, mecanică şi de verificare a computerului maşinii. Ca să testaţi onestitatea vânzătorului, propuneţi-i să plătească verificarea în cazul în care maşina a avut un eveniment major sau este o rablă. Dacă bateţi palma, aveţi grijă să nu păţiţi ca în cazul de mai jos.
„9.400, negociabil". Studiu de caz
Totul a început cu un anunţ atrăgător. Vând Land Rover Freelander 2, motor de 2,2 litri pe motorină, 130 de mii de kilometri, primul proprietar, cumpărat din România, preţ negociabil 9.400 de euro. Maşina arată ca nouă, bine întreţinută, cel puţin în fotografii. Presupusul proprietar e amabil şi fixăm o întâlnire. Maşina arată bine vizual, nu are geamuri schimbate, reflexiile în vopsea sunt liniare, îmbinările sunt fără săritură. Îl întreb pe unicul proprietar al maşinii dacă a avut vreun incident. Spune că nu. Totuşi peste sigla de pe haion se vede o urmă de vopsea, semn că cineva a încercat să o recondiţioneze fără ca măcar să se obosească să-i dea jos literele. În maşină apare un al doilea semn de întrebare. Cerându-i să-mi spună dacă are bluetooth, omul începe să butoneze panicat. Scuza e că soţia foloseşte mai mult maşina. Soţia este şi cea care a scos certificatul fiscal pentru maşină. Vânzătorul, deşi se lăuda că are taxa de primă înmatriculare plătită şi nerecuperată, nu are şi o dovadă scrisă. „Am trimis un prieten să o scoată, vine azi cu ea”, sună un fel de răspuns universal. Motorul pare suspect de curat. Testăm maşina. O iau pe piatra cubică de lângă gara Băneasa. Suspensia este ciudat de moale. În mers, vânzătorul mă atenţionează că s-ar putea să bată o bucşă. Nu bate, însă când mă uit sub maşină, văd că există ulei scurs de la toate amortizoarele. Îl întreb dacă a schimbat suspensia, bâiguie ceva. E de acord să facem o verificare. Programez o inspecţie la un service agreat de reprezentanţă. Apar alte semne de întrebare. Deşi maşina este cumpărată din România şi are carte de service, datele importatorului nu se potrivesc cu cele de pe documentul ştampilat şi cu aparenţă originală. Service-ul susţine că la ultima revizie făcută în 2011 avea 110 mii de kilometri. În carte figura o revizie în 2012, la 115 mii de km. 
ITP valabil, defecțiuni constatate - 30.000 de lei
După două ore de verificări pe rampă, vine şi devizul: 30.000 de lei doar piesele, fără manoperă! Maşina are defecte de la suspensii, la clapeta de acceleraţie sau încuietori. Mecanicul spune că practic nu ar mai trebui să circule pe şosea. Şi totuşi are ITP valabil. Presupus siderat, vânzătorul mă anunţă că tocmai ce i-a ieşit hârtia de la ANAF cu taxa de primă înmatriculare – care altfel ar fi de circa 5.400 de euro – şi că e dispus să negocieze mai mult. Cu devizul de la reprezentanţă încerc la alt service. Ajung la un minimum de 15.000 de lei. Încerc să dau de vânzător câteva zile la rând să-i propun un preţ de 7.000 de euro care, după costul reparaţiilor esenţiale, ar duce cu mult mai mult decât cerea iniţial pe maşină. După insistenţe, primesc un SMS din care înţeleg că a găsit deja un cumpărător la 8.700 de euro. Probabil unul care n-a trecut încă pe la service.
Nu uitaţi, mai bine pierdeţi 400 de lei la o inspecţie, decât să daţi 10.000 de euro pe o rablă.
Citește pe Antena3.ro
