Ministerul Finanţelor Publice a publicat pe site-ul său proiectul de hotărâre privind aprobarea normelor de aplicare a noului Cod Fiscal care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Normele insistă asupra unor exemple concrete cu privire la interpretarea unor prevederi susceptibile de neclarităţi cum ar fi încadrarea activităţilor independente, impozitarea clădirilor în funcţie de destinaţia lor etc.
După ce în primăvara acestui an Ministerul Finanţelor a iscat un val de numulţumire prin decizia sa de a reîncadra activităţile liberale, trimiţând ulterior somaţii de plată retroactive pentru impozitele datorate de persoanele ale căror profesii nu mai erau definite ca liberale, noile norme aduc o serie de clarificări în acest domeniu.
Astfel, calitatea independentă este definită ca fiind orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin patru din următoarele criterii:
1 Îşi poate alege locul şi modul de desfăşurare a activităţii, precum şi programul de lucru;
2 Îşi poate desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
3 Riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică;
4 Activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
5 Activitatea se realizează prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia;
6 Persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
7 Persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane.
Dilema rezidenţial sau nerezidenţial
Firmele și persoanele fizice autorizate cu sedii acasă vor trebui să depună până pe data de 31 martie declaraţii la direcţiile de taxe locale, însoţite de documente din care să reiasă destinaţia clădirii. Acolo unde suprafeţele, de locuit şi comercială, nu pot fi evidenţiate distinct, impozitul se stabilește ca pentru clădiri rezidențiale, dacă nu se desfăşoară nicio activitate economică. Impozitul se calculează, însă, ca pentru clădiri nerezidenţiale dacă se desfăşoară activitate şi sunt înregistrate cheltuielile cu utilitățile.
Partea rezidențială
O clădire dintr-o localitate cu rangul 0, situată în zona B, cu suprafața utilă de 190 metri pătraţi, din care 90 de metri pătraţi cu destinație rezidențială şi 100 de metri pătraţi cu destinaţie nerezidențială. Clădirea este din beton armat, dotată cu toate cele patru instalații, iar data construcţiei este anul 2000.
Impozitul aferent suprafeței folosite în scop rezidențial:
Se determină suprafața construită desfășurată prin înmulțirea suprafeței utile cu coeficientul de transformare de 1,4: 90 m2 x 1,4 = 126 m2.
Valoarea impozabilă a suprafeței rezidențiale: 126 m2 x 1000 lei/ m2 = 126.000 lei. Se identifică coeficientul de corecţie din Codul Fiscal (zona B, rangul 0), respectiv 2,50: 126.000 lei x 2,50 = 315.000 lei. Impozitul calculat pentru suprafața rezidențială: 315.000 lei x 0,1% = 315 lei.
Partea nerezidențială
Valoarea la 31 decembrie 2015 a clădirii reiese dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat și este de 225.000 lei. Se calculează cota procentuală din clădire care corespunde suprafeței folosite în scop nerezidențial: (100 m2 x 1,4) /(190 m2 x 1,4) = 52,63%. Valoarea suprafeței folosite în scop nerezidențial: 225.000 lei x 52,63% = 118.417,5 lei, Se calculează impozitul pe clădiri pentru suprafața folosită în scop nerezidențial: 118.417,5 lei x 1% = 1.184,18 lei. Impozitul total anual pentru clădirea cu folosință mixtă : 315 lei + 1.184,18 lei = 1.499,18 lei, care se rotunjește la 1.499 lei.