Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1953, când apărea revista Playboy, redactorul-şef Hugh Hefner declara că „fotografiile erotice cu Marilyn Monroe au oferit oamenilor un pic de distragere a atenţiei de la neliniştile create de panica izbucnirii unui război atomic”. Desigur, teoretic, afirmaţia lui Hefner nu are nici o legătură cu mall-urile. Doar teoretic...
Tot în 1953 (deci chiar cu un an înainte de a inaugura mall-ul visurilor sale), arhitectul american Victor Gruen declara în cadrul unui program de radio că, „pe lângă timpul petrecut în bucătărie, o gospodină şi-ar putea petrece mult timp la cumpărături”, accentuând că acest lucru ar relaxa-o şi i-ar mai lua gândul de la zvonurile panicarde...
Echipat cu clădiri şi copaci în miniatură ca model, Gruen ilustra pentru prezentatorul din studio cum „mica noastră doamnă Shopper şi-ar putea găsi liniştea şi confortul într-un centru comercial”. Arhitectul nu renunţa la una dintre definiţiile sale preferate – „cumpărăturile se bazează pe o combinaţie de muncă şi de petrecere a timpului liber”. De asemenea, era foarte hotărât în ceea ce priveşte femeile! „Centrul comercial este destinat să ofere femeilor un loc în viaţa socială şi culturală. Mai ales acelor femei din suburbii, care au sentimentul că viaţa lor este goală şi plictisitoare. Trebuie contracarată izolarea din suburbii”, declara cu patos „feministul” Gruen. Mai târziu, analiştii vor comenta că această extindere a spaţiului de consum a avut un efect distinct asupra economiei spaţiale dintre sexe... Pe 23 iulie 1953, vicepreşedintele (pe atunci) Richard Nixon se afla în vizită la Moscova, pentru discuţii cu liderul rus Nikita Hruşciov. Nixon s-a străduit să îi explice lui Hruşciov ce înseamnă...libertatea. „Pentru noi, diversitatea, dreptul de a alege, reprezintă lucrul cel mai important”, sublinia vicepreşedintele american, făcând şi o trecere în revistă a binefacerilor capitalismului („case, maşini, haine la modă, diverse tipuri de maşini de spălat – astfel încât femeile casnice au de unde alege...”.
Inferioară
Datele statistice tind să confirme teza că anii 1950 au constituit „epoca de aur a familiei americane”. În anii de după război, în SUA s-au înregistrat mai multe căsătorii ale cuplurilor tinere decât în Europa. S-a constatat că aceste cupluri au început prin a constitui familii mari şi au divorţat mult mai rar decât generaţiile de înainte şi după ele. A constitui o familie însemna atunci cea mai mare împlinire personală, implicit a avea o casă bine „gospodărită”. Ocupaţia principală a femeilor era definită ca fiind cea de „mame casnice”. Până la finele anilor ’50, femeile au reprezentat doar peste 35% din forţa de muncă a SUA. Totodată, inferioritatea femeii era susţinută şi conform principiului „femeile nu pot lua credite sau încheia o asigurare, nu pot cumpăra o casă şi nu pot semna contracte”.
Unele reprezentante ale curentului feminist american subliniază că imaginea „femeii aservite” este în primul rând rezultatul depresiei generate de îngrădirea emancipării. În 1956, când se deschidea un mare centru comercial în Minneapolis, presa titra cu litere mari: „Which direction is Mrs. Shopper going?” („În ce direcţie se îndreaptă doamna Shopper?”). „Casnicele se pot îmbrăca elegant şi pot pleca direct la central comercial sau, cu părul încă pe bigudiuri, îşi pot urca copiii în maşină cu direcţia cumpărături. Deoarece un centru comercial este «conventional and casual». Viitorul aparţine centrelor comerciale”, conchidea presa americană. Un articol pragmatic, care îngrădea adevărata viziune a lui Gruen. El se gândise în primul rând la un loc unde femeile casnice să socializeze. Şi nu numai ele. Voia ca lumea în general să înţeleagă principiul de centru comercial în primul rând ca o evadare din cotidian.
Sociologul american Jerry Jacobs, bazându-se pe rezultatele cercetărilor sale empirice, afirmă că „mall-urile reprezentau atunci, ca şi acum, un loc de petrecere a timpului, un loc unde să îţi întâlneşti prietenii, de fapt un loc unde nu se întâmplă nimic neobişnuit! În acele vremuri bântuite de teama izbucnirii unui război atomic, centrul comercial promitea susţinere emoţională celor care sufereau de «singurătate suburbană» şi de plictiseală, mai ales femeilor”.
(Va urma)
