Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dana Grecu face "Ordinea Zilei" in fiecare zi pe Antena 3, incepand cu ora 18:45. Din pasiune pentru meseria de jurnalist si in numele cetateanului roman care merita o informare rapida si relevanta. Dedicarea si profesionalismul i-au adus trei premii APTR. Dincolo de paginile manualelor de jurnalism, Dana Grecu a descoperit acum mai bine de zece ani lumea reala a reportajelor, stirilor si talk-show-urilor. Acea lume despre care foarte putini jurnalisti au curajul sa vorbeasca, depasind clisee deja consacrate si spargand tipare de mult tocite. Prinsa intre familia aflata la Pitesti si meseria de jurnalist care, fizic, o tine din zori pana in seara in Capitala, Dana Grecu este unul dintre acei jurnalisti, putini la numar, care au curajul sa se mire. Sa puna totul sub semnul intrebarii. Sa ceara, firesc, natural, explicatii suplimentare.
● Jurnalul National: Ai ani buni de experienta jurnalistica, trei premii APTR si multe ore de emisie. Totusi poate fi experienta in jurnalism masurata in ani sau, in opinia ta, alti indicatori sunt mult mai relevanti?
Dana Grecu: Pentru mine, indicatorul suprem este sa poti sa mergi pe strada fara sa dea lumea cu oua dupa tine! O sa spuneti ca suna cam rau! Este exact ce cred. Dar asta e valabil pentru orice meserie. Experienta conteaza, flerul conteaza, harul conteaza, chimia pe care o ai sau nu cu meseria. E un fel de ciorba, in care fiecare din aceste ingrediente isi are rolul sau.
● Se spune de multe ori ca "exista mai multe fete ale unui eveniment" si in transmiterea mesajului este important punctul de vedere din care se face relatarea. Ti s-a intamplat vreodata ca un subiect sa fie in esenta altceva decat parea la prima vedere?
Orice eveniment este si altceva! Depinde cum vrei, caci despre asta este vorba, despre cum vrei, ce vrei sa scoti in evidenta. Jurnalismul asta... obiectiv e un ideal aproape imposibil de atins. Stiu ca zdruncin niste prejudecati si ifose, dar asta e parerea mea. Numai faptul ca alegi din mii de intamplari dintr-o zi trei sau patru... inseamna subiectivism. E drept, intotdeauna un ziarist destept va avea puterea de a explica de ce acelea si nu altele. Argumentele lui insa se vor mula pe alegerea lui. Nu cred sa existe vreun eveniment care sa nu fi avut o latura neasteptata! Nu cred! A, poate nu suntem destul de atenti si nu o observam. Poate viteza cu care livram informatiile ne impiedica sa despicam firul in patru, dar... trecerea timpului dezbraca ea oameni, daramite intamplari!
● Care sunt regulile pe care un jurnalist in cautarea "Povestii" ar trebui sa le urmeze? Si cand spunem "Poveste" ne gandim la materialul relevant si care sa lase audienta fara grai.
Relaxarea si abordarea. Acestea sunt reperele la "Ordinea zilei". Zeci de minute de discutii despre subiect inainte de emisiune. Contre si glume. Andreea, Radu si cu mine. Sunt doua tipuri de raspuns la intrebarea asta. Raspunsul din cartile de jurnalism si cel din miezul actiunii. Ele nu se exclud. Se completeaza. E foarte putin probabil sa aduci in fiecare zi cate o exclusivitate. Asa ca abordarea, agatarea subiectelor pe care le au toti la ora la care intri in emisie sunt esentiale. Daca "Ordinea zilei" bate concurenta, inseamna ca noi suntem mai prieteni cu subiectele decat ea (n.r. – concurenta). Suntem mai credibili. Suntem mai aproape de oameni.
● Ai incalcat vreodata voluntar sau involuntar vreuna dintre aceste reguli?
Buna-credinta, niciodata! Nu ne asezam in fata evenimentului sa spunem: vai, ce tare e asta! O sa-l distrugem pe x sau y. Niciodata. Sunt patimasa cand spun asta, pentru ca buna-credinta este parte din educatia pe care ne-au dat-o ai nostri, acasa, inainte sa ne scoata pe usa afara si sa ne arunce in viata. S-a intamplat insa ca o informatie pe care noi am dat-o ca ipoteza, sub semnul intrebarii, sa nu se confirme. S-a intamplat foarte rar, cand am citat din articole publicate in ziarele online, cand am preluat informatii date de alte televiziuni sau chiar de telespectatori. Niciodata insa n-am bagat mana in foc pentru ele si am cerut o reactie publica a celor vizati. Intotdeauna am folosit semnul intrebarii!
● Jurnalismul este o meserie a obiectivitatii, dar care solicita pasiunea. Cheia succesului pare sa fie masura in care jurnalistul le dozeaza. Cum reuseste un jurnalist sa impace aceste doua extreme? Au existat momente in care "pasiunea" a primat sau in care "lupta pentru obiectivitate" a "omorat" un material?
Acum zece ani, cand am scris primul meu reportaj despre niste moaste aduse la Curtea de Arges, eram speriata ca nu cumva sa las sa se citeasca, nici macar printre randuri, revolta mea impotriva dezmatului bisericesc al unora care se hahaiau deranjant la un bat de racla, ca mai apoi sa planga smeriti in fata sfantului chinuit de atata minciuna. Era totusi un reportaj. Trairile si gandurile ziaristului din mine erau chiar binevenite. Ele faceau, de fapt, articolul. Acum, dupa zece ani, simt cat sa pun si cat sa iau. Am vazut multe. Am trait multe. Uneori m-am facut de ras in fata mea, alteori mi-am incasat criticile public. Echipa LOZ CONSTRUIESTE APROAPE PERFECT. Ca la carte. Intotdeauna vor exista si oameni care nu vor fi multumiti de abordare, de unghi. Dar asta nu este o meserie in care sa-i multumesti pe toti, ci pe cei mai multi.
● Vorbeste-ne despre mitul care pecetluieste soarta unui jurnalist: "sa fii primul care da stirea", cu riscurile de rigoare. E un mit sau un adevar? Ti s-a intamplat sa dai drumul unei informatii si, evident, sa risti chiar reputatia ta de jurnalist? Daca s-a intamplat, de ce ai ales sa procedezi astfel?
Am invatat meseria asta lucrand la ziar. Alt ritm, alta lume! Primesti o stire si pana la inchiderea paginii ai timp sa o updatezi de 1.000 de ori. O poti suci pe toate partile. Ii poti gasi sensuri de care te miri si tu. Televiziunea de stiri este cel mai performant motor media. Pentru ca, de multe ori, in numai cinci minute primesti informatia, o verifici cat de bine poti, o dai pe post, ai reactii, contruiesti contextul. Trebuie sa dai primul stirea si ea sa se confirme. Asta inseamna sa-i legi pe oameni de brandul tau. Sa stie ca daca vor sta cu tine afla o data cu tine. Sunt insa situatii exceptionale in care astepti o confirmare oficiala in timp real! Repet, exceptionale! Cand informatia este foarte importanta intr-un anume context. Ca om de presa credibil, care nu-i minte pe oameni, o sa aleg sa spun, sub semnul intrebarii, o informatie decat sa ascund un posibil abuz al autoritatii.
● Ai un stil transant, inconfundabil de a aborda subiectele si invitatii. Multi te iubesc pentru aceasta, dar sunt cativa care te si condamna. Ce te motiveaza sa fii atat de percutanta in analiza problemelor cotidiene si ce te determina sa nu te opresti?
Intreaba-ma de ce ma incrunt! Toata lumea ma intreaba asta. Eu zic ca e momentul sa fac o dezvaluire! Nu exista fotografii de-ale mele, de la 2 ani pana acum, in care eu sa nu fiu sau sa par incruntata. Asa m-am nascut, cred! Mirata, iscoditoare! Nu controlez asta, nu ma prefac, nu vreau sa par interesanta. Ce femeie ar vrea sa fie ridata??! De ce nu ma opresc? De ce as face-o?! De ce sunt transanta? De ce sa nu fiu daca asa simt, daca asa sunt!
Citește pe Antena3.ro
