Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In 22 de ani de tranzitie, Romania a ajuns unul dintre cele mai sarace state ale Uniunii Europene, salariul minim pe economie reprezentand doar 82% din nivelul din 1989. Imaginea economiei romanesti este una de stagnare, politica economica a statului rezumandu-se la vindem tot in speranta ca investitorii vor aduce cresterea economica.
"Cumulat, cresterea economica in cei 22 ani de tranzitie nu depaseste 20% fata de 1989: mici cresteri intrerupte de 3 crize majore. De abia in 2004 s-a atins nivelul economiei din 1989, pentru ca doar dupa 3 ani sa intre intr-o noua criza', se arata intr-un studiu realizat de Insititutul de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV), din cadrul Academiei Romane.
Eficienta economiei, dupa cei 22 de ani de tranzitie, se vede clar in veniturile populatiei, considera Catalin Zamfir, directorul ICCV sI autorul raportului. Incepand din 2007, romanii castiga cel mai putin dintre locuitorii fostelor tari comuniste inregistrand doar 40% din veniturile acestora. Suntem depasiti pana si de vecinii bulgari, tara considerata in mod traditional mai saraca decat Romania. In timp ce in Slovenia veniturile medii sunt de 13.298 de euro/an, in Cehia de 8.913 euro/an, in Slovacia de 6.888 euro/an, in Ungaria de 6.631 euro/an, in Polonia de 5.704 euro/an, in Bulgaria de 3.343 euro/an iar in Romania de numai 2.942 euro/an. Fata de media celor sase tari comuniste aflate in tranzitie de 7.463 euro/an, veniturile romanilor reprezinta doar 40%.
Saracia a explodat. Au aparut comunitati la groapa de gunoi
Tranzitia s-a caracterizat printr-o explozie a saraciei ca efect al caderii economiei, dublata de accentuarea polarizarii economice si de deficitul de protectie sociala. Este in special socanta aparitia si cresterea comunitatilor confruntate cu o saracie extrema, de tipul celor dezvoltate in jurul gropilor de gunoi.
In Romania, 22% din populatie este saraca, adica are venituri mai mici de 60% din salariul mediu pe economie. Media pe Uniunea Europeana este de 16%. Ceea ce diferentiaza dramatic Romania de toate celelalte tari este riscul de saracie a persoanelor care muncesc, rezultat al politicii salariale. Ca efect cumulat al tuturor politicilor social-economice, munca nu garanteaza un standard decent de viata, extinzandu-se riscul saracirii si in zona segmentului activ al populatiei. In Romania 18% dintre persoanele angajate sunt sarace, in timp ce Bulgaria a reusit sa respecte media UE de numai 8%.
Politica salariala este sI ea un factor al accentuarii inegalitatii. Obiectivul principal al politicii salariale a fost mentinerea salariului minim la un nivel foarte scazut. In 2010, salariul minim era cel mai scazut din UE, substantial mai mic fata de alte tari foste comuniste: 68% din salariul minim din Bulgaria si 48% din cel din Polonia.
Cu un salariu minim de 159 de euro/luna, Romania este pe ultimul loc in UE, la diferenta uriasa fata de Marea Britanie care ocupa primul loc cu 967 de euro/luna. Daca in cazul salariului mediu pe economie putem constata o crestere modesta fata de 1989 (20%), salariul minim reprezinta doar 82% din cel din 1989. Dealtfel, majoriatea covarsitoare a romanilor (91%) considera ca diferentele sociale sunt prea mari.
Vindem tot si speram ca o sa fie bine
"Intreaga tranzitie a fost dominata de un abandon al politicii cresterii economice. Singura politica a fost cea a privatizarii cu orice pret si speranta iluzorie ca simpla privatizare in contextul unei economii mondiale, presupuse a fi binevoitoare, va pune economia romaneasca pe drumul cel bun. Simptomatic este ca tema interesului economiei nationale este practic inexistenta in discursul politic. Deficitul cronic de politica economica devine dramatic o problema cruciala in conditiile crizei actuale', se arata in studiu.
Ca si cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, masurile luate in actuala perioada de criza au blocat relansarea economiei. Autoritatile au promovat o fiscalitate descurajanta atat pentru angajare/ crearea de locuri de munca (impozite sI contributii mari, coruptie si birocratizare excesiva), cat si pentru consum (TVA ridicat, politica veniturilor mici). Se adauga investitii publice paguboase care nu contribuie la cresterea economica. Masurile politice adoptate in Romania in ultimii ani promoveaza accentuat inegalitatea. Fiscalitatea avantajeaza pe cei cu venituri mari si dezavantajeaza pe cei cu venituri mici. Impozitarea muncii salariale este transparenta si inalt controlabila; evaziunea fiscala este mai putin controlabila si vulnerabila la coruptie la angajatori, la cei cu venituri mari si in economia gri.
Implicare statului in protectia sociala este minima
Numarul salariatilor s-a prabusit continuu, iar o parte semnificativa a popualtiei active a migrat catre economia gri facand fata cu greu veniturilor scazute si incerte. In ultimii 22 de ani, numarul locurilor de munca a scazut de la 8,4 milioane, la 4,1 milioane in 2011. Majoritatea romanilor privesc cu neincredere posibilitatea obtinerii unui loc de munca, avand o parere foarte proasta (39%) sau proasta (37%) privind sansele de angajare.
Acest lucru nu este de mirare daca tinem cont de faptul ca politica de infiintare de noi locuri de munca este mai mult declarativa. "Pentru 2012 guvernarea isi propune noi reduceri a locurilor de munca salariale. Politica de incurajare a intreprinderilor mici si mijlocii, considerata ca mijlocul cel mai important al relansarii economice, s-a dovedit a fi insuficient sustinuta in fapt, cu efecte dezamagitoare. IMM-urile se confrunta cu riscul cel mai ridicat de a deveni victime ale crizei economice', considera ICCV.
Implicarea statului in protectia sociala este minima. Cheltuielile pentru pensii, sanatate, somaj, asistenta sociala reprezentau in anul 2007 doar 12,8% din PIB, sub media de 18,6% a celorlalte sase foste tari cumuniste . Cea mai buna protectie sociala este in Franta, care aloca 30,5% din PIB cheltuielilor sociale. Romania are ca obiectiv prioritar eliminarea statului social. Asistenta sociala este tinta reducerii drastice, pe motivul ca el este prea mare si viciat de o masa de abuzuri, fara a se furniza insa date statistice, cu exceptia unor exemple. Serviciile sociale fundamentale – invatamant, sanatate, politie – au fost supuse constant mesajului politic de decredibilizare si unor masuri continue de reorganizare prin reducere, cu efecte distructive care pot fi estimate a fi de o gravitate unica in lume.
