Alimentele romăneşti, fără protecţie

Producătorii din Ungaria sau din alte ţări vor mai putea fabrica şi vinde salam de Sibiu pe piaţa romănească incă vreo două-trei luni. Iar in alte ţări ale Uniunii Europene, incă vreun an.

Producătorii din Ungaria sau din alte ţări vor mai putea fabrica şi vinde salam de Sibiu pe piaţa romănească incă vreo două trei luni. Iar in alte ţări ale Uniunii Europene incă vreun an.

Producătorii autohtoni de salam de Sibiu, dar şi de alte alimente tipic romăneşti pot depune, din 15 noiembrie, la Ministerul Agriculturii (MAPDR), dosarul pentru inregistrarea şi protejarea denumirii acestora la nivel naţional şi european. "In cazul salamului de Sibiu recomandăm solicitarea protecţiei de tip indicaţie geografică, pentru că se foloseşte şi materie primă din import", a declarat Tudorel Baltă, consilier superior in cadrul Direcţiei pentru Industrie Alimentară din MAPDR.


DIFERENŢE. Producătorii autohtoni pot cere protejarea la nivel naţional şi european a denumirii de origine sau indicaţiei geografice. Dar doar dacă vor, acestă procedură fiind voluntară, producătorii decid dacă vor exclusivitate sau nu. Produsele cu denumire de origine protejată sunt cele a căror calitate este datorată mediului geografic şi se realizează numai in zona georgrafică stabilită, cu materii prime din acea regiune. In cazul produselor cu indicaţie geografică protejată, producţia efectivă trebuie să aibă loc in regiunea respectivă, insă depozitarea sau ambalarea, pot avea loc şi in alte zone. In plus, pot fi folosite şi materii prime din afara zonei respective.


DOCUMENTE. Atenţie! Pot cere o astfel de protecţie numai grupuri de producători - orice asociere, indiferent de forma sau componenţa sa juridică. Grupul de producători trebuie să depună la minister mai multe documente, printre care un caiet de sarcini in care sunt specificate detalii precum numele produsului, materiile prime din care este obţinut, principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, delimitarea ariei geografice, dar şi dovada că produsul este originar din aria geografică delimitată. Totodată, in caietul de sarcini sunt inscrise metoda de obţinere a produsului şi legătura intre calitatea sau caracteristicile produsului şi mediul geografic.

Producătorii trebuie să furnizeze ministerului şi numărul clienţilor (actuali şi potenţiali) pe fiecare segment al filierei produsului (producţie, distribuţie, comercializare), producţia actuală şi estimată pentru următorii cinci ani, situaţia economică şi situaţia estimată pe cinci ani, hartă color de dimensiune adecvată care să permită delimitarea precisă a zonei de producţie sau graniţile stabilite.

După ce producătorii au trimis toate documentele solicitate, dosarul este postat pe site-ul ministerului, unde va sta 60 de zile, această perioadă fiind "de opoziţie". Timp in care orice persoană fizică sau juridică stabilită in Romănia poate contesta cererea. Cu precizarea că "opozantul" trebuie să demonstreze că cererea respectivă nu respectă legislaţia din domeniu sau inregistrarea ar prejudicia existenţa unei denumiri omonime (integral sau parţial) sau a unei mărci de fabrică sau de comerţ, sau ar prejudicia existenţa unor produse aflate legal pe piaţă de cel puţin cinci ani. Dacă nu există contestaţii sau acestea sunt neintemeiate, documentaţia este avizată şi produsul agricol sau alimental in cauză obţine protecţia naţională. Obţinerea protecţiei naţionale durează cam două luni de la data depunerii documentaţiei complete, dacă nu există contestaţii.


FALS. In cazul salamului de Sibiu, dacă producătorii noştri depun documentaţia pe 15 noiembrie, spre sfărşitul lunii ianuarie, cel mai devreme, pot obţine protecţia naţională pentru acest produs. Ceea ce inseamnă că, din acel moment, salamul de Sibiu produs in Ungaria nu va mai putea fi văndut pe piaţa romănească, fiind considerat un fals. Insă ungurii vor putea să-şi văndă bine-merci salamul de Sibiu la ei sau in orice alt stat al Uniunii Europene. Ei vor putea fi opriţi abia cănd producătorii romăni vor obţine protecţia UE pentru salamul nostru de Sibiu. O operaţiune care poate dura de la 7 luni la un an. Pentru că, după ce e avizată la nivel naţional, documentaţia - in cazul oricărui aliment, nu numai a salamului de Sibiu - este trimisă de Ministerul Agriculturii la Bruxelles. Acolo este supusă unei noi verificări şi unui nou proces de opoziţie. Potrivit legislaţiei europene, Comisia trebuie să ia o decizie in maxim 12 luni. Insă o dată ce a obţinut protecţia UE, alimental sau produsul agricol in cauză va putea fi fabricat numai pe teritoriul Romăniei, de către orice producător care respectă reţeta şi procesul de fabricaţie din caietul de sarcini.

Baltă a dat exemplul brănzei Feta pentru care grecii au obţinut recent protejarea denumirii de origine a acestui produs pe piaţa comunitară. Iar din această lună nici un producător din afara Greciei nu mai poate face acest produs, care, pănă acum era fabricat peste tot, inclusiv in Romănia. "Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului va trebui să controleze, după ce sunt primite notificările de la CE in legătură cu protejarea unor denumiri de origine a vreunui produs", a spus consilierul MADR. Dacă un producător este prins că a fabricat un produs cu denumire de origine sau indicaţie geografică protejată fără să aibă acest drept, el va fi tratat de autorităţi ca un falsificator.


IDENTIFICARE. Alimentele care obţin protecţia naţională şi sunt certificate, vor purta pe ambalaj logo-ul naţional: un dreptunghi colorat in mov, albastru, roşu şi portocaliu (ca un covor popular) concentric unui cerc mov zimţat pe exterior, care seamănă cu un soare. După obţinerea protecţiei europene, logoul-ui naţional i se va alătura cel European.

Reguli

Obţinerea protecţiei nu este gratuită! Temeinicia cererii şi a documentelor depuse la Ministerul Agriculturii trebuiesc verificate, inainte, de un organism privat de inspecţie şI certificare a conformităţii produsului. După sistemul practicat in agricultura ecologică. Tarifele practicate pentru verificare se negociază cu fiecare grup de producători in parte şi variază intre 500 şi 1.000 de euro. Iar la serviciile acestui organism trebuie apelat şi după obţinerea protecţiei. Pentru că producţia trebuie verificată periodic. In prezent, in Romănia, există 12 de astfel de organisme.

Producţie

După cum am mai spus, după ce a obţinut protecţiea europeană, un aliment sau un produsul agricol romănesc va putea fi fabricat numai pe teritoriul Romăniei, cu respectarea reţetei şi a procesului de fabricaţie din caietul de sarcini. Insă de către orice producător! Fără ca acesta să plătească "drepturi" materiale grupului care a cerut protecţia. Mai clar, să presupunem că salamul de Sibiu obţine protecţia Europeană la cererea unui grup de trei producători. Dacă un al patrulea producător din Romănia vrea să fabrice şI el salam de Sibiu, trebuie mai intăI să studieze şI să-şI insuşească, ad literam, reţeta şI procedura de fabricaţie inscrise in caietul de sarcini de grupul care a obţinut protecţia. După care trebuie să apeleze, contra cost, normal, la serviciile organismului privat de inspecţie care să certifice că produsul lui e conform. Insă nu are nici o obligaţie financiară faţă de grupul care a avut iniţiativa cererii protecţiei. Â

Motivaţie

Deocamdată, in Romănia nu există nici o denumire de origine protejată deoarece legislaţia necesară - HG 828/2007Â - iniţiată in luna iulie, a apărut abia azi (n.r marţi) in Monitorul Oficial", a declarat Tudorel Baltă. El a explicat că ministerul nu s-a grăbit cu implemetarea legislaţiei europene in domeniu deoarece Romănia beneficiază de o perioadă de tranziţie de un an. Şi a profitat de această perioadă pentru a studia legislaţia in domeniu a tuturor celorlalte ţări membre şi a elaborat actul normativ naţional in urma consultărilor cu specialiştii europeni in domeniu. El a adăugat că, oricum, pănă acum, nici un producător nu a venit la minister să incerce să obţină protecţie naţională şi europeană pentru produsul său.
Atenţie! Cele peste 1.600 de produse atestate ca tradiţionale de Ministerul Agriculturii nu sunt protejate! Acestea au fost inregistrate doar pentru a avea o imagine de ansamblu a potenţialului Romăniei la acest capitol. Şi pentru ca producătorii să afle unii de alţii şi să se poată asocial in vederea obţinerii protecţiei denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.
In curănd, producătorii romăni vor putea cere o nouă formă de protecţie pentru alimentele tradiţionale: atestarea ca specialităţi tradiţionale garantate. Legislaţia naţională in domeniu va fi gata, cel mai probabil, luna viitoare.