ANALIZĂ ZF: Industria textilă a pierdut 150.000 de locuri de muncă din 2008

Industria textilă a pierdut 150.000 de locuri de muncă din 2008 până azi, iar pandemia dă o lovitură dură acestui sector dependent de marile nume din moda internaţională. România produce haine, fibre textile şi încălţări în valoare de 22 mld. lei anual, adică 2% din PIB, arată o analiză ZF.

România produce haine, fibre textile şi încălţări în valoare de 22 mld. lei (4,4 mld. euro) anual, adică echivalentul a 2% din PIB, industria având o pondere similară (circa 1,3-1,4%) în totalul cifrei de afaceri a mediului de bussiness local în 2019, scrie Mediafax

Anul trecut, când mai multe fabrici locale s-au închis şi relocat în ţări considerate mai ieftine, industria a pierdut 700 de milioane de lei din cifra de afaceri.

În ceea ce priveşte numărul de firme, aproape 100 au „dispărut“ din statistici, până la 10.200 de companii, însă cu adevărat închiderile se vor vedea în cifrele pe 2020 pentru că anul trecut unele afaceri abia au intrat în insolvenţă şi faliment, ele fiind încă „vii“.

Oficial, fără a se lua în calcul munca la negru, în domeniu lucrează 175.000 de croitorese, cusătorese şi cizmari care pun eticheta de „made in Romania“ pe haine şi pantofi ce poartă mărci precum Zara, H&M, Moncler sau Burberry. Aproape 4% din salariaţii din România lucrează în această industrie care utilizează în mod intens forţa de muncă, unele fabrici având chiar şi peste 1.000 de salariaţi.

Numărul de angajaţi din domeniu a scăzut însă constant an de an, faţă de 2008 cifrele fiind aproape la jumătate. Aproape 150.000 de oameni s-au orientat către industrii mai bine plătite sau a luat drumul străinătăţii în căutarea unor slujbe nespecializate plătite cu 800-1.000 de euro pe lună.

Închiderea fabricilor Rieker (două), Alison Hayes (una din două), Ara Shoes (una din două), RHM Pants (una), Melania (una) sunt doar câteva exemple dintr-o serie mai lungă, tendința remarcându-se mai pregnant în ultimii doi ani. Printre motivele invocate – oficial sau neoficial – se numără creşterile salariale şi lipsa de productivitate.