ArcelorMittal Galaţi: Investiţiile nu sunt o prioritate

Investiţiile nu sunt prioritare pentru Thierry Le Gall, directorul general executiv al combinatului Arcelor Mittal Galaţi.

El a spus că investiţiile făcute în ultimii ani la unitate nu au avut rezultate pe măsura banilor foarte mulţi investiţi aici. „Este puţin provocator ce voi spune acum, dar aş vrea să vă explic de ce văd lucrurile aşa: În ultimii ani, am investit foarte mulţi bani, dar nu am avut rezultate în urma acestor investiţii. Am avut o problemă în a conduce proiectele de investiţii, am avut o problemă de mentenanţă, am avut o problemă în a optimiza procesele. Spre exemplu, în Europa de Vest, când rezidim un furnal nu ne atingem de el pentru reparaţii pentru o perioadă de 12 - 15 ani. În Galaţi, am rezidit Furnalul 5 în 2005, iar trei ani după asta am fost obligaţi să îl închidem pentru o nouă operaţiune similară. Acum, am început să lucrăm pe fiecare segment cu echipe de progres şi schimbăm abordarea privind mentenanţa", a declarat el.

Directorul s-a referit, pe parcursul conferinţei de presă, şi la unele investiţii „eşuate" în privinţa protecţiei mediului.
Întrebat la cât estimează pierderile generate de investiţiile gestionate, Le Gall a răspuns retoric că „nici măcar nu îşi doreşte să facă un astfel de calcul".
Managerul a spus că va fi nevoie să treacă cel puţin cinci ani pentru a fi atinse standardele de producţie din Vest.

Profituri versus ajutor

ArcelorMittal a realizat profituri cumulate de 678 milioane de euro de la preluarea combinatului, însă între timp a închis mai multe capacităţi de producţie, cum ar fi Uzina Cocso-Chimică. Compania are relatii tensionate cu autorităţile române după ce a anunţat că va importa materie primă prin portul bulgăresc Burgas, în loc să folosească portul Constanţa. Jurnalul Naţional a intrat în cursul acestui an în posesia unui document expediat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Ministerul Economiei în care instituţiile statului spuneau că închiderea Uzinei Cocso-Chimice şi importul materiei prime din Polonia pune în pericol existenţa combinatului. „În mod excepţional, prin soluţia propusă se pot importa cantităţi de cocs care pot conduce la elaborarea a maximum 1-1,5 milioane tone/an, ceea ce este total nerentabil, având în vedere capacităţile instalate de care dispune combinatul: furnale - circa 7 milioane de tone, oţelării - 6 milioane de tone, laminoare la cald - peste 6 milioane de tone" se arată în respectivul document.

Grupul siderurgic a primit în momentul privatizării un ajutor de stat de 1,1 miliarde de dolari prin anularea unor datorii, subvenţii dar şi alte operatiuni.