Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România s-a scuturat binişor zilele trecute şi asta a fost suficient pentru a repune pe tapet, în spaţiul public, vechea noastră dilemă: suntem sau nu suntem pregătiţi să facem faţă unui cutremur mare. Autorităţile au reacţionat la fel ca de fiecare dată când sunt puse în faţa neprevăzutului, adică stupid, demonstrând că nu sunt deloc pregătite. Oficial, România are o lege care îi obligă pe toţi proprietarii de locuinţe să aibă asigurare pentru acestea, dar ea nu prea se aplică.
În România există circa 8,9 milioane de locuinţe şi, potrivit Legii 260/2008, ar fi trebuit încheiate tot atâtea polițe de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD). Statistica PAID (Pool-ul de asigurare împotriva dezastrelor naturale) arată că la sfârşitul lunii august existau doar 1.730.262 de poliţe. Teoretic, cei care nu deţin o poliţă obligatorie de asigurare a locuinţei sunt amendaţi, dar în practică acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, deşi legea este în vigoare din 2008.
Comisioane mici, dezinteres maxim
Companiile de asigurări care încheie această asigurare primesc un comision de 2% de la PAID din preţul fiecărei poliţe.
Cum preţul asigurărilor este de 20 de euro şi de 10 euro, comisioanele companiei de asigurări sunt de doi euro, respectiv un euro. Din acest comision, ele acordă la rândul lor un comision brokerilor, acesta variind între 5 şi 8%, dar sunt şi cazuri în care compania de asigurări nu dă niciun comision.
În aceste condiţii, când ar câştiga maximum 0,16 eurocenţi la o poliţă, pentru un broker promovarea acestor asigurări nu este rentabilă. „ Trebuie să ţineţi cont că trebuie să mergem la client să încheiem asigurare şi asta înseamnă benzină, în prealabil trebuie să mai vorbim cu potenţialul client la telefon şi asta înseamnă alţi bani. Poate trebuie să faci şi o inspecţie de risc. Nu rentează decât dacă poţi să o cuplezi cu o poliţă facultativă de asigurare a locuinţei”, ne spune un broker.
Şi statul strică piaţa
Citește pe Antena3.ro
În mediul rural, situaţia este şi mai critică atunci când vorbim despre poliţa obligatorie de asigurare împotriva dezastrelor naturale. Deşi aici incidenţa calamităţilor naturale este mult mai mare (inundaţii, alunecări de teren etc.), populaţia nu se înghesuie să-şi asigure locuinţa, cea mai frecventă scuză fiind lipsa banilor. Este adevărat că la formarea acestui comportament iresponsabil au contribuit şi guvernele care, de fiecare dată, s-au repezit cu ajutoare pentru reconstrucţia caselor de-a valma, şi pentru cei cu asigurări, şi pentru cei fără. Şi, cum amenzile de la primărie nu au venit niciodată, de ce s-ar mai grăbi omul să-şi asigure casa?
Primarii se apară
Nici primarii nu sunt mulţumiţi de felul cum arată legea acum. Ei spun că li s-a băgat pe gât cu forţa obligaţia de a-i amenda pe cei fară asigurare. „Legea 260/2008 obligă primarii să aplice amenzi şi atât. Pentru asta ai nevoie de un om care să se ocupe doar cu asta, mai ales că trebuie ţinută o legătură permanentă cu PAID pentru a şti cine are şi cine nu are poliţă, pe cine amendezi şi pe cine nu. În cazul comunităţilor mai mari, vorbim chiar de un departament specializat. Legea descentralizării ne spune că, dacă primăria primeşte o responsabilitate nouă, trebuie create posturile necesare şi ele să fie bugetate. De banii ăştia nu spune nimeni nimic”, ne-a declarat Ionel Chiriţă, preşedintele executiv al Asociaţiei Oraşelor din România (AOR). Neoficial însă, atitudinea primarilor ţine şi de un calcul strict electoral. El va cere votul celor pe care tocmai i-a amendat.
“Primarii nu sunt sanitarii companiilor de asigurări. Iniţial, când s-a făcut legea, Asociaţiei Oraşelor din România era un organ consultativ la PAID, dar cineva mai exclusivist ne-a scos. Deşi nu suntem consultaţi, legea le conferă o obligaţie în plus primarilor. Nu este corect”, Ionel Chiriţă, preşedintele executiv al Asociaţiei Oraşelor din România
Asiguraţii de serviciu
Majoritatea deţinătorilor unei poliţe de asigurare obligatorie a locuinţei este formată din grupuri-ţintă. În primul rând, vorbim despre casele persoanelor care primesc ajutoare sociale din partea statului. În cazul lor, Legea PAD spune că asigurările acestora sunt plătite de primării. O altă categorie importantă este cea reprezentată de persoanele care au credite imobiliare sau credite cu ipotecă, având în vedere că şi acestea sunt obligate să aibă locuinţa asigurată. Nu în ultimul rând, vorbim despre primăriile care au în proprietate locuinţe sociale pentru care trebuie încheiate astfel de poliţe.
Se estimează pagube de 6,6 miliarde de euro
Paguba aşteptată în România în cazul unui cutremur similar celui din 1977 este de circa 6,6 miliarde de euro, la clădiri asigurările acoperind doar 1,51 miliarde de euro, potrivit unui studiu realizat de compania AON la comanda Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR). În aceste condiţii, majoritatea pagubelor nu sunt asigurate şi trebuie susţinute fie de populaţie, fie de statul român. Conform modelului ”IF Quake” folosit de AON la realizarea studiului, cutremurul din zona Vrancei din anul 1977 corespunde unei perioade de revenire de 220 ani.
500.000 este numărul locuinţelor cumpărate cu credite ipotecare, imobiliare sau alte credite garantate cu locuinţe.
Bucureştiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic, specialiştii identificând un număr de 2.563 de blocuri care au nevoie de consolidare structurală, se precizează în noua Strategie Naţională de Locuire. După Bucureşti, cele mai multe blocuri încadrate în grupa I de risc seismic se găsesc în judeţele Galaţi - 70 de clădiri/568 de apartamente, Prahova - 41 de clădiri/2.105 apartamente şi Constanţa - 40 de clădiri/304 apartamente.
