Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rămâne incertă capacitatea unor firme de a se menține viabile după oprirea măsurilor de sprijin guvernamental, în contextul creșterii abrupte a costurilor cu energia, transportul și ale altor materii prime și mărfuri, precum și al sincopelor în aprovizionare, arată minuta CA al BNR din 9 noiembrie.
Instituția a publicat vineri minuta ședinței de politică monetară a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României din 9 noiembrie 2021, când a fost decisă creșterea dobânzii de referință la 1,75%, de la 1,50%, în contextul creșterii inflației cu mult peste ținta BNR.
Membrii Consiliului au convenit că accelerarea recentă a creșterii ratei anuale a inflației de bază este atribuibilă șocurilor adverse pe partea ofertei, mai ales celor externe, ale căror efecte directe și indirecte au fost potențate pe plan intern de cererea sporită de bunuri și servicii manifestată ulterior relaxării restricțiilor de mobilitate și de ascensiunea așteptărilor inflaționiste pe termen scurt, arată minuta.
Au fost subliniate creșterile accentuate consemnate în ultimele luni de prețurile producției industriale la nivel global și european, dar și pe plan intern - sub influența urcării abrupte a prețurilor energiei, altor materii prime și transportului, dar și ca efect al crizei semiconductorilor și al altor blocaje persistente în lanțurile de producție și aprovizionare -, de natură să afecteze pe un anumit orizont de timp prețurile cvasi-totalității bunurilor și serviciilor destinate consumului, inclusiv prin intermediul importurilor. Au fost, de asemenea, semnalate ajustările ascendente semnificative ale anticipațiilor inflaționiste pe termen scurt ale agenților economici, însoțite doar de o ușoară creștere a celor pe termen mai lung, precum și dinamica anuală încă solidă a venitului disponibil real, dar în scădere considerabilă, inclusiv pe fondul frânării puternice a creșterii anuale a salariului mediu net real.
În ceea ce privește poziția ciclică a economiei, membrii Consiliului au observat că cea de-a doua variantă provizorie a datelor statistice arată o încetinire mai atenuată a creșterii economiei în trimestrul II decât cea estimată anterior, la 1,9 la sută, ce implică depășirea mai evidentă în acest interval a nivelului PIB pre-pandemie, precum și mărirea excedentului de cerere agregată ușor peste valoarea prognozată în luna august. În același timp, se evidențiază o majorare mai pronunțată a dinamicii anuale a PIB în trimestrul II pe fondul efectului de bază asociat declinului său amplu din perioada similară a anului trecut - la 13,9 la sută, de la -0,2 la sută în trimestrul I -, suținută de toate componentele majore ale cererii agregate, dar în proporții considerabil diferite și ușor modificate față de estimările precedente.
Membrii Consiliului au convenit ca fiind probabilă o încetinire mai pronunțată a creșterii PIB non-agricultură în a doua parte a anului curent față de previziunile anterioare, ce face posibilă o restrângere a excedentului de cerere agregată în acest interval, contrară creșterii ușoare anticipate în august. La nivelul de ansamblu al activității economice este totuși de așteptat o reaccelerare marginală a creșterii acesteia în trimestrul III, datorită performanțelor foarte bune ale agriculturii, precum și o scădere relativ mai temperată a dinamicii ei anuale, care rămâne astfel la o valoare deosebit de înaltă din perspectivă istorică.
Referitor la piața muncii, membrii Consiliului au arătat că evoluțiile au rămas relativ favorabile în primele două luni ale trimestrului III, dar au resimțit influențele acutizării unor probleme de aprovizionare și ale scumpirii energiei, precum și ale incertitudinilor sporite legate de situația epidemiologică. Astfel, efectivul salariaților din economie s-a mărit într-un pas lunar mai temperat decât în prima parte a anului, depășind ușor nivelul pre-pandemie, dar nu și vârful istoric atins în decembrie 2019. Totodată, după scăderea progresivă din semestrul I, rata șomajului BIM a înregistrat mici creșteri în iulie și august, și s-a redus din nou în septembrie la 5,0 la sută – nivel similar celui din iunie -, rămânând astfel vizibil superioară valorilor din perioada pre-pandemie, care s-a caracterizat însă printr-un grad ridicat de încordare a pieței muncii, au subliniat mai mulți membri ai Consiliului. A fost sesizată și relativa stagnare a ratei locurilor de muncă vacante în primul semestru al anului, reflectând o capacitate relativ redusă a economiei de a crea locuri de muncă, probabil inclusiv pe fondul avansării procesului de automatizare și digitalizare.
Citește pe Antena3.ro
Decelerarea creșterii anuale a câștigului salarial în iulie-august, față de media trimestrului II, este atribuibilă totuși efectelor de bază asociate evoluțiilor specifice din anul trecut, marcate și de recursul la programe guvernamentale destinate retenției forței de muncă, au remarcat unii membri ai Consiliului. Totodată, s-a observat că un număr crescut de sectoare de activitate semnalează penurie de forță de muncă calificată/necalificată, inclusiv în contextul emigrației și al necorelării pregătirii forței de muncă cu cerințele angajatorilor, ce pot genera presiuni asupra salariilor, mai ales pe fondul ascensiunii ratei inflației, suplimentar celor venite din majorarea la începutul anului viitor a salariului minim brut pe economie.
În perspectivă apropiată persistă însă incertitudini mari în ceea ce privește evoluțiile de pe piața muncii, au convenit membrii Consiliului, date fiind actuala criză de sănătate publică și imunizarea insuficient de extinsă a populației, alături de înăsprirea recentă a restricțiilor de mobilitate, dar și în contextul acutizării blocajelor în lanțurile globale de aprovizionare, de natură să provoce întârzieri în producție sau chiar sistări ale activității în unele ramuri. Riscurile astfel induse sunt atenuate, totuși, de reactivarea măsurilor guvernamentale vizând păstrarea relațiilor de muncă, precum și de gradul mai redus de severitate a măsurilor restrictive actuale, au susținut mai mulți membri ai Consiliului, evocând și relativa reziliență a intențiilor de angajare pentru trimestrul IV reflectată de cele mai recente sondaje de specialitate.
Pe orizontul ceva mai îndepărtat de timp, rămâne însă incertă capacitatea unor firme de a se menține viabile ulterior sistării măsurilor de sprijin guvernamental, dar mai ales în contextul creșterii abrupte a costurilor cu energia, transportul și ale altor materii prime și mărfuri, precum și al sincopelor în aprovizionare și al nevoii de tehnologizare, ce ar putea conduce la restructurări sau falimente. Deosebit de relevante pentru condițiile viitoare de pe piața muncii continuă să fie, de asemenea, implicațiile probabilei extinderi a digitalizării și automatizării pe plan intern, dar și ale eventualei creșteri a apelului angajatorilor la lucrători din străinătate.
Membrii Consiliului au convenit că actuala conjunctură reclamă o nouă majorare a ratei dobânzii de politică monetară, în contextul normalizării treptate a conduitei politicii monetare, în vederea readucerii și menținerii ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipațiilor inflaționiste pe termen mediu, într o manieră care să continue să contribuie la o creștere economică sustenabilă.
Majoritatea membrilor Consiliului au susținut majorarea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, având în vedere natura șocurilor responsabile de înrăutățirea substanțială a evoluției recente și viitoare a inflației totale și a celei de bază, precum și perspectiva creșterii mult mai lente și la valori sensibil mai joase decât s-a anticipat anterior a excedentului de cerere agregată, implicit a presiunilor lui inflaționiste, pe orizontul scurt și mediu de timp. S-a arătat că o creștere graduală a ratei dobânzii-cheie este justificată și de incertitudinile mari asociate acțiunii viitoare a factorilor fundamentali ai inflației și de riscurile predominant în sens descendent induse de acestea la adresa perspectivei pe termen mediu a inflației – cea care poate fi vizată de instrumentele politicii monetare.
S-a discutat și o majorare cu 0,50 puncte procentuale a ratei dobânzii-cheie, având ca principale argumente amplitudinea revizuirii în sens ascendent a pattern-ului anticipat al inflației și prevalența riscurilor în sus la adresa acestuia decurgând din șocurile pe partea ofertei, precum și recenta abordare a unor bănci centrale din regiune și nivelul real al ratelor dobânzilor, alături de calendarul ședințelor de politică monetară ale Consiliului, ce implică un decalaj relativ mai mare de timp între actuala și următoarea ședință de politică monetară. Unii membri ai Consiliului au înclinat înspre aceasta.
Consiliul de administrație al BNR a decis cu majoritate de voturi - 7 voturi pentru, 2 voturi împotrivă - majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută, de la 1,50 la sută; doi membri ai Consiliului au votat majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,00 la sută. Totodată, Consiliul de administrație al BNR a decis cu majoritate de voturi – 6 voturi pentru, 3 voturi împotrivă - extinderea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±0,75 puncte procentuale, de la ±0,50 puncte procentuale, și, în unanimitate, păstrarea controlului ferm asupra lichidității de pe piața monetară.
