Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce vecinii noștri bulgari au înregistrat anul trecut o creștere a productivității muncii în agricultură de 32,9%, cea mai mare din UE, noi ne-am dus pe tobogan și am scăzut cu 7,8%, având a doua cea mai mare cădere după Slovenia, cu 19%. Trebuie spus că reculul avut de România la acest capitol anul trecut vine după ce în 2020 înregistrasem o reducere-record la nivelul blocului comunitar, cu 47% față de 2019. Efectele pandemiei și condițiile meteo au fost principalele cauze care au influențat productivitatea muncii în acest sector, dar în ceea ce privește România căderea are și alte explicații, care țin de specificul național.
Dacă este să analizăm performanțele statelor din fostul bloc comunist, România stă cel mai prost la acest capitol după izbucnirea pandemiei. De exemplu, Bulgaria a avut în 2020 o scădere de numai 1,7%, dar a compensat cu vârf anul trecut, când a avut o creștere-record de 32,9%. În schimb, ungurii au bifat doi ani consecutivi de creștere, de 10,3% în 2020 și de 6,5% anul trecut. O țară care a înregistrat doi ani de scăderi este Polonia, dar reducerile au fost mult mai mici comparativ cu cele înregistrate de noi, ele fiind de 9,6% în 2020, respectiv de 4,5% anul trecut. La nivelul comunitar, în 2021 s-a reușit o ușoară îmbunătățire a acestui indicator, înregistrându-se o creștere de 1% față de 2020, când s-a consemnat o scădere de 4%.
De unde a venit căderea spectaculoasă
În 2020 căderea abruptă a productivității muncii în agricultură a fost provocată exclusiv de măsurile incoerente luate de guvernul de la acea dată. Închiderea economiei în primăvară, într-o perioadă în care trebuiau executate lucrările agricole specifice, a lăsat necultivate mari suprafețe de teren, deși la acea dată fermieri au avertizat asupra acestui risc. O altă problemă a fost și vremea nefavorabilă, mai precis seceta. Deși fostul ministru al Agriculturii Adrian Oros le-a promis fermierilor în repetate rânduri că vor fi despăgubiți, acestea nu s-a mai materializat, iar agricultorii au trebuit să suporte singuri pagubele, iar recuperarea s-a făcut foarte greu, afectând și anul agricol următor, iar pierderile mari de producție au influențat, în final, productivitatea muncii. Dacă ne uităm la subvenții, lăsând la o parte faptul că ele sunt mai mici comparativ cu ce primesc alte state, vom vedea că și acestea au fost plătite cu întârziere în multe cazuri, influențând negativ reluarea ciclurilor agricole.
„Noi ne lăudăm cu valori-record ale producțiilor agricole, dar valoarea globală a acestora este de circa 19 miliarde de euro, când în mod normal ar trebui să fie de 40 de miliarde de euro, și asta se întâmplă pentru avem o valoarea adăugată foarte mică în acest sector. Dacă vorbim despre ultimii doi an, să nu uităm că în 2020 am avut o secetă extremă, iar Guvernul nu a mai plătit despăgubirile. În aceste condiții, fermierii s-au descurcat fiecare cum a putut, recuperarea s-a făcut greu, influențând negativ și anul agricol următor. De asemenea, să nu uităm că apoi au venit creșterile de prețuri la utilități și inputuri. Deși ele s-au resimțit în toată Europa, agricultura României s-a resimțit cel mai tare, pentru că noi avem și randamente foarte scăzute la hectar și nu s-a putut absorbi șocul majorării prețurilor. Statistica de acum a Eurostat ne confirmă că agricultura românească se află pe un drum greșit”.
Valeriu Tabără, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”
Citește pe Antena3.ro
„Căderea puternică a productivității muncii în agricultură în ultimii doi ani nu îi miră deloc pe cei care lucrează în acest sector, ba din contră, aș spune că era previzibilă. Scăderea se va accentua în perioada următoare, având în vedere continuarea scumpirii inputurilor și lipsa unor măsuri concrete pentru sprijinirea agricultorilor să treacă peste aceste majorări cu pagube cât mai mici. Să ne aducem aminte de seceta puternică din 2020 care i-a lăsat pe fermieri fără producții, iar statul a uitat să-i mai despăgubească. Efectele acestei secete s-au resimțit puternic, la nivelul producțiilor, și în anul 2021. Sintetizând, agricultura noastră a intrat în criza declanșată în 2020 trăgând după ea mari probleme, iar efectele lor au fost amplificate de criză”.
Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară „SINDALIMENTA”
Productivitatea și fermele de subzistență merg pe drumuri paralele
Ponderea populației României care activează în agricultură este cea mai mare din UE, circa 20% din totalul persoanelor ocupate, comparativ cu media de 4% înregistrată la nivelul blocului comunitar, fapt ce afectează productivitatea muncii. Pe de altă parte, agricultura noastră a rămas în bună parte la nivelul fermelor de subzistență, dependente de evoluțiile climatice, cu productivitate semnificativ sub cea europeană și generatoare de valoare adăugată redusă. Potrivit unei analize a Comisiei Europene de anul trecut, România este țara cu cel mai mare număr de ferme din UE, dar majoritate sunt ferme mici, de familie. Deși exploatează 30% din suprafața agricolă, ele sunt slab echipate tehnic și au o productivitate foarte mică. Și asocierea fermierilor în cooperative este un proces mult întârziat, iar numărul organizațiilor de producători sau al grupurilor de producători este cel mai mic din UE.
Investițiile se țin departe de infrastructura rurală în multe zone
Mai trebuie spus că productivitatea muncii în agricultură nu depinde numai de înzestrarea tehnică, un capitol la care noi mai avem încă multe de făcut, dar și de calitatea biologică a plantelor și animalelor, un alt aspect unde de multe ori agricultorii noștri sunt deficitari, pentru că, de multe ori, preferă să renunțe la calitate, alegând produsele ieftine. Un alt factor care influențează pozitiv productivitatea muncii este existența unui mediu favorabil și aici vorbim despre investițiile în infrastructura rurală, accesul la informații (de exemplu, internetul), existența unui lanț de aprovizionare bine dezvoltat în mediul rural și grupuri de fermieri consolidate. Deși nivelul de trai în mediul rural românesc a cunoscut în ultimii ani o îmbunătățire, există însă foarte multe zone unde investițiile lipsesc. Astfel, infrastructura rutieră deficitară în zona rurală împiedică o conectare eficientă a lanțului producători-procesatori-consumatori, iar gradul scăzut de acoperire a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare blochează dezvoltarea unor centre de depozitare sau procesare.
Lipsa cadastrării și fărâmițarea exploatațiilor ne trag înapoi
Alte aspecte negative, care țin de specificul românesc, sunt lipsa cadastrării terenurilor agricole și fragmentarea exploatațiilor, lucruri care afectează în multe zone creșterea productivității prin limitarea investițiilor în infrastructura de irigații, în tehnologii moderne etc. De exemplu, un miliard de euro trebuia să investească România în irigaţii între 2016 și 2020 pentru revitalizarea sistemului de irigații, conform Programului Naţional pentru Îmbunătăţiri Funciare, dar acești bani nu au fost alocați decât în mică măsură.
Cele mai mari creșteri ale productivității muncii în agricultură le-au obținut anul trecut Bulgaria - 32,9%, Irlanda - 16,4% și Franța - 16,3%.
