Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce autoritățile de la București își leagă speranțele de utilizarea hidrogenului regenerabil în amestec cu gazele fosile pentru încălzirea clădirilor, Organizația Europeană a Consumatorilor (The European Consumer Organization - BEUC) avertizează că această opțiune este una foarte scumpă pentru consumatori. Potrivit unui studiu comparativ al opțiunilor de încălzire verde pentru consumatori, realizat de această organizație, autoritățile naționale sunt îndemnate să nu se concentreze pe promisiuni, cum ar fi utilizarea hidrogenului, care s-ar putea să nu se materializeze niciodată și, chiar dacă se va întâmpla, ar fi o variantă foarte scumpă pentru consumatori. Deși arderea directă a hidrogenului ar trebui evitată, având în vedere eficiența energetică scăzută a procesului, el nefiind rentabil pentru utilizarea în gospodăriile individuale, România vrea să construiască aproape 2.000 km de rețea pentru distribuția gazelor regenerabile.
Cercetările BCUE arată că pentru consumatorii din Europa, electrificarea, fie prin pompă de căldură, fie prin termoficare în orașe, combinată cu îmbunătățirea eficienței energetice, va fi mult mai ieftină și convenabilă decât hidrogenul. În plus, îndepărtarea de volatilitatea prețurilor la gaz va oferi consumatorilor mai multă stabilitate și predictibilitate în facturile la energie. Studiul formulează și o serie de recomandări. Astfel, „Pachet de Gaz” al Comisiei Europene nu ar trebui să aibă ca obiectiv includerea hidrogenului în sistemul existent și, în mod similar, guvernele naționale nu ar trebui să urmărească decarbonizarea încălzirii prin includerea hidrogenului în rețelele de gaze. De asemenea, guvernele naționale și autoritățile locale ar trebui să sprijine financiar consumatorii, pentru a trece la pompe electrice de căldură și, acolo unde este necesar, pentru a îmbunătăți eficiența energetică a caselor. În acest scop, UE și guvernele naționale sunt îndemnate să ofere granturi de până la 100% din valoarea inițială a investițiilor necesare consumatorilor vulnerabili pentru a face tranziția. Stimularea consumatorilor pentru utilizarea încălzirii inteligente (de exemplu, funcționarea pompelor de căldură în afara orelor de vârf) va contribui la reducerea costurilor de gestionare a rețelelor electrice, iar aceste beneficii ar trebui transmise consumatorilor sub formă de stimulente financiare. Flexibilitatea pe partea cererii va contribui foarte mult la reducerea costurilor suportate de rețelele electrice pentru echilibrarea cererii și ofertei și, prin urmare, va reduce tariful rețelei pe care îl plătesc consumatorii. Țările ar trebui să implementeze rapid măsurile din Directiva privind energia electrică ce oferă astfel de stimulente financiare pentru a stimula consumatorii să utilizeze energia în afara orelor de vârf (adică, permițându-le să semneze contracte cu preț dinamic al energiei electrice).
Directiva privind eficiența energetică ar trebui să impună țărilor să înființeze ghișee unice pentru a consilia consumatorii, cu privire la lucrări de renovare sau aparate de încălzire, dar și unde să găsească muncitori calificați sau sprijin financiar, susține studiul BEUC.
PNRR aduce hidrogenul verde în casele a 80.000 de olteni
Potrivit Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), aprobat de Comisia Europeană pe pe 27 septembrie, România vrea să construiască 1.870 km de rețea de distribuție a gazelor regenerabile (hidrogen verde), cu circa 78.540 de clienți, care va fi construită în regiunea Oltenia, investiția ridicându-se la 400 de milioane de euro. În prima fază a implementării proiectului va fi un mix de gaz fosil și hidrogen regenerabil în proporție de 20% când rețeaua va fi pusă în funcțiune, la data de 30 iunie 2026, iar până în 2030 va fi distribuit 100% hidrogen verde și/sau alte gaze regenerabile. De asemenea, se plănuiește instalarea unei capacități de 100 MW de electroliză pentru producerea hidrogenului verde din surse regenerabile până la 31 decembrie 2025. Se menționează că începând cu anul 2026 toate aparatele și boilerele vor trebuie să fie „hydrogen ready” și vor fi obligatorii pentru noile instalații. Vizavi de acest ultim aspect, studiul BEUC atrage atenția că la nivelul UE există deja discuții pentru privind solicitarea ca toate centralele pe gaz aflate în vânzare să fie modificate pentru a putea funcționa cu hidrogen. Tot prin PNRR, România vrea instalarea unei capacități de 300 MW pentru producția combinată de energie termică și energie electrică (CHP) bazate pe gaz, iar în 2022 să fie gata o strategie națională dedicată hidrogenului.
„În România, mai mult de jumătate din populație nu este deservită de gaz natural, folosind surse de energie poluante, cu emisii ridicate, costisitoare și dăunătoare pentru sănătate. PNRR oferă României șanse de a face un pas în viitor, construind de la bun început rețele de distribuție de gaz natural capabile pe deplin să integreze gazele viitorului, precum hidrogenul verde”.
Planul Național de Redresare și Reziliență
Bulgarii ne-au luat fața și intră pe lista AEHC
Recent, Alianța Europeană pentru Hidrogen Curat a prezentat o listă de peste 750 proiecte pe care industria europeană le pregătește pentru valorificarea hidrogenului în Europa, iar nu mai puțin de 600 dintre ele vor intra terminate până la sfârșitul anului 2025. Proiectele, care vor primi finanțări nerambursabile, acoperă o gamă foarte largă de utilizare a hidrogenului curat, de la industrie la transporturi, de la producerea de energie la încălzire. Proiectele se regăsesc peste tot în Europa, mai puțin în România. De exemplu, Bulgaria are nu mai puțin de 10 proiecte. Lista proiectelor a fost întocmită pe baza propunerilor transmise de membrii Alianței Europene pentru Hidrogen Curat, care au fost evaluate ulterior de Comisie pe baza unui set de criterii printre care impactul asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, dimensiunea și maturitatea proiectului.
În ce domenii se recomandă utilizarea noii surse
În țara noastră, cele mai promițătoare utilizări ale hidrogenului sunt în industrie (oțel, amoniac, îngrășăminte, rafinării și produse chimice de mare valoare), transporturi (aviație pe distanțe lungi, transport maritim, vehicule de mare tonaj și unele segmente feroviare), sistemele existente de încălzire urbană și, potențial, stocarea energiei pe termen lung sau sezonieră după 2030. Alte utilizări, cum ar fi amestecul de gaze sau folosirea hidrogenului verde în centrale cu ciclu combinat (CCGT) reprezintă mai degrabă o risipă de valoare economică, având în vedere costurile relativ ridicate de producție a hidrogenului, arată și o analiză pe tema hidrogenului publicată la începutul acestei luni de Energy Policy Group (EPG), un think-tank românesc din domeniul energiei.
Cât hidrogen s-ar putea produce în România și la ce cost
Două scenarii de modelare analizate în acest raport pe baza propunerilor din pachetul Fit for 55 privind utilizarea hidrogenului curat în industrie și transporturi arată că, până în 2030, în România va trebui să fie instalată o capacitate de electroliză între 1.470 MW și 2.350 MW, ceea ce reprezintă 3,7%, respectiv 6% din capacitatea de electroliză din UE până în 2030 stabilită în Strategia privind hidrogenul a Comisiei Europene. Dacă se ia în considerare principiul adiționalității, va fi nevoie de instalarea a 3 GW până la 4,5 GW de noi surse regenerabile de energie, pe lângă capacitățile incluse în actualul Plan Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice (PNIESC). Pe baza unui preț al energiei electrice de 50 euro/MWh, o ipoteză rezonabilă, chiar conservatoare pentru România în 2030, având în vedere potențialul RES și reducerile de costuri preconizate, costul actualizat al hidrogenului (LCOH) rezultat pentru electroliza alcalină (se produce o reacție între doi electrozi într-o soluție compusă din apă și electrolit lichid) este cuprins între 2,21 euro/kgH2 și 2,3 euro/kgH2, în timp ce pentru electroliza PEM (creează o reacție cu ajutorul unui polimer solid conductor de ioni, și nu cu ajutorul unui lichid) variază între 2,34 euro/kgH2 și 2,73 euro/kgH2, în funcție de factorul de capacitate. LCOH poate scădea până la 1,38 euro/kgH2 pentru electroliza alcalină și 1,59 euro/kgH2 pentru electroliza PEM în 2030, pentru un preț al energiei electrice de 25 euro/MWh. Singura modalitate de a asigura o sursă stabilă și previzibilă de energie electrică la costuri reduse pentru unitățile de electroliză este dată de contractele de achiziție pe termen lung (PPA) cu mai mulți producători de energie regenerabilă sau de achiziția angro de energie electrică însoțită de garanții de origine. Pentru a respecta principiul adiționalității, ar fi necesară, de asemenea, o legătură temporală și geografică între electrolizor și capacitatea de energie regenerabilă. În viitoarea strategie vor trebui făcute alegeri fundamentale în ceea ce privește modalitățile de producție a hidrogenului, amplasamentele, utilizările finale și infrastructura de transport. Prezentul raport oferă argumente privind costul, intensitatea carbonului și disponibilitatea, astfel încât autoritățile să se concentreze asupra hidrogenului curat și să acorde prioritate investițiilor pe scară largă în capacitățile regenerabile și în electrolizoare. Acest lucru este pe deplin în acord cu traiectoria europeană prezentată în Strategia UE privind hidrogenul și de propunerile din pachetul Fit for 55, ajutând guvernul să valorifice șansele majore de dezvoltare a unor noi lanțuri valorice ca parte a tranziției energetice.
Semnarea contractului/contractelor de finanţare pentru construirea reţelei de distribuţie „hidrogen ready” în regiunea Oltenia are termen finalul trimestrului patru din 2023, după ce studiul de fezabilitate va fi terminat în primul semestru al anului
