Căderea regimului comunist a însemnat şi reducerea abruptă a producţiei industriale, în decurs de 3 ani. În plus, s-au pierdut și peste două milioane de locuri de muncă. Astfel, în 1992 mai produceam de circa 55 de miliarde de lei. Şi chiar dacă acum a revenit pe un trend ascendent, industria autohtonă mai are mult de recuperat până la valoarea maximă de 107 miliarde de lei atinsă în 1980. Ce se mai produce pe piaţa locală şi ce perspective de dezvoltare există pentru sectorul industrial românesc?
Creşterea producţiei interne este esenţială pentru o stimulare pe baze sănătoase a consumului, şi nu prin importuri, este de părere Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României. Opinia sa este împărtăşită de cei mai mulţi dintre analişti, care spun că fără producţie nu avem cum să ne dezvoltăm. Ce se mai produce în ţara noastră în acest moment şi cum arată harta producţiei comparativ cu 1989? Maşini, piese de schimb pentru maşini, cabluri, îmbrăcăminte în sistem de lohn, cherestea, mobilă, cantităţi mici de produse din carne şi lactate, spune analistul economic Mircea Coşea. O arată şi statisticile.
Aceasta reprezintă însă o producţie modestă comparativ cu perioada de dinainte de 1989, când România se lăuda că are un nomenclator de 2.000 de produse, de la creioane la turboreactoare. „Creată în baza unei teorii autarhice greşite a lui Nicolae Ceauşescu, gama variată de produse prezenta o dificultate: raport calitate-preţ prost”, precizează analistul. Cu toate acestea, au existat unele segmente de piaţă unde România ajunsese să concureze cu liderii mondiali la export.
Arme la arabi şi ciorapi la ruşi
„România era principala ţară exportatoare de armament în ţările arabe. Nu vindeam bombe atomice, ci arme, muniţie şi alte echipamente militare pentru infanterie”, spune Mircea Coşea. De la tancuri, rachete, nave şi avioane de luptă, până la arme de artilerie şi infanterie cu muniţia aferentă, sisteme radar şi de transmisiuni, România producea o gamă impresionantă de produse militare, mai toate având la bază reţete sovietice. Astfel că, la începutul anilor ’80, ţara noastră ajunsese al nouălea cel mai mare exportator de arme din lume, cu livrări în valoare de aproximativ 620 de milioane de dolari în ţări din Orientul Mijlociu, Africa, URSS sau state membre ale pactului de Varşovia. După ruperea legăturilor în 1989, arabii au început să cumpere arme de la francezi, aşa că industria locală de armament a pierdut o piaţă importantă, pe care acum încearcă să o recâştige treptat.
Citeste intreaga analiza pe incomemagazine.ro
Citeste si
9.000 de apartamente nevandabile. Cum încearcă băncile să scape de ele
LOCURI DE MUNCĂ: Peste 400 de job-uri în call center
LOCURI DE MUNCĂ: Peste 4.000 de posturi în vânzări
Vânzările din uşă-n uşă. „Am avut într-o zi încasări de 1.160 de dolari”