Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine iubeşte cireşele româneşti ştie că aşteptarea este grea. Apar târziu în mai, iar dacă anul a fost ploios, asta poate însemna chiar sfârşitul lunii. Aşa cum se întâmplă şi acum. Oricum ar fi, România nu poate fi ferită de importuri în materie de cireşe. Producem infim faţă de cererea de pe piaţa internă. De export, nici nu poate fi vorba. Suratele lor, vişinele, sunt în cărţi pentru călătoria peste graniţă.
Timid, apar la această oră cireşele de mai autohtone. Sunt mai pipernicite decât cele greceşti care au invadat pieţele şi supermarketurile de cel puţin două săptămâni. Vlad Gheorghe, preşedinte Cooperativa Vidra, spune că anul acesta cireşele livrate în supermarketurile din Capitală vin din Iaşi şi Focşani. „Ne vine săptămâna asta primul transport de 5 tone. Este 10 lei la poarta fermei, dar cu cheltuieli de transport şi toate celelalte, le dăm mai departe cu 13 lei. Oricum vor ajunge pe la jumătatea celor dinGrecia ca preţ. E adevărat că nu sunt aşa de arătoase, dar sunt de ale noastre. Au un parfum aparte. În total, vom ajunge să livrăm din Moldova în Bucureşti în jur de 40 de tone.”
De ce neglijăm cercetarea?
Bună întrebare, atât timp cât avem toate condiţiile agricole pentru a avea producţii colosale. Iar dacă ne gândim la optimizare, doar un exemplu. Staţiunea de Cercetare Pomicolă de la Iaşi a scos pe piaţă soiuri create prin hibridare, care se realizează în 15 ani, şi care ajung la performanţe notabile, 7 -8 grame / cireaşă. Deci, potenţial este, pământul este bun, de muncă ar fi . Dar livezile de cireşe sunt prea puţine, iar producătorii nu prea au tehnologii performante. Prin noul program de finanţare european, doar cine nu vrea să facă livadă de cireşe nu face. E chiar tentant. Pentru proiecte de maximum 125.000 euro nu este necesară contribuţia proprie. E nevoie doar de un credit bancar de 75.000 euro pe 10 ani cu termen de graţie de doi ani. Profitul este însă garantat. Piaţă e. Aici şi afară.
Importurile au ocupat piața
Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, țara noastră importă ci reşe preponderent din Ungaria, Grecia şi Bulgaria. Ceea ce înseamnă că importăm şi locuri de muncă din ţările vecine. Peste jumătate de milion de tone de fructe, în valoare de aproape 600 de mii de euro. Este doar ceea ce se fiscalizează.
Culturi-record Cu 125.000 euro se pot înfiinţa 2-5 ha de livadă superintensivă. Drept că e nevoie ca pomii să intre pe rod. Asta se întâmplă în anul 4. În cazul cireşului, se poate produce superintensiv chiar şi 15 t/ha. O asemenea recoltă se poate realiza doar cu soiuri superioare şi cu condiţia folosirii eficiente a ultimelor echipamente şi tehnici. Asta este şi hiba horticultorilor români care au plantaţii de cireşe. Nu au tehnologie. Culesul cireşelor e muncă de Sisif. De aceea, culturile acestor fructe nu sunt chiar pentru oricine.
Bio? Încă nu O cultură sută la sută profitabilă, în contextul în care cerere este destulă, susține Dorin Dogaru, directorul companiei Ecofruct.
Potenţialul României la capitolul bio oricum este imens. În privinţa cireşelor convenţionale, Dogaru spune că pentru partea de vest a ţării marfa vine din Ungaria. „Avem zone consacrate care sunt în top cu astfel de exploataţii. Arad, Ostrov, Tuzla, Craiova, Dolj, Prahova şi Iaşi. Vă spun, cireşele româneşti ar avea căutare. Altfel ar fi preţul. Acum românul consumă câteva sute de grame pe cap de locuitor pe an. Pe lângă cireşe, vişinele au viitorul asigurat. Exportăm şi aşteptăm în această perioadă să vedem dacă Rusia redeschide piaţa pentru import. Din cauza situaţiei politice, importurile au fost suspendate. Noi putem duce la Sankt Petersburg şi 400 tone.”
Citește pe Antena3.ro
