Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conferința mondială pentru schimbări climatice-COP26 declanșează un conflict privind finanțarea planurilor pentru emisii zero carbon. Deși s-a deschis doar de trei zile, summitul de la Glasgow, care va dura două săptămâni, anunță din start un conflict deschis între țările sărace, care nu pot suporta singure nota de plată a tranziției energetice, și bogații Planetei, ale căror angajamente de sprijin nu sunt onorate. În timp ce sutele de miliarde promise de Nordul bogat pentru Sudul pauper sunt doar parțial donate, costurile pentru stoparea emisiilor de gaz de seră sunt tot mai mari. Prognozele arată că la nivel global, la orizontul anului 2050, se va consuma mult mai multă energie electrică, dar sursele verzi nu pot asigura singure creșterile prognozate.
Investițiile pentru susținerea ambițioaselor obiective de zero emisii nu pot fi suportate de țările sărace, dar nici bogații nu se înghesuie să asigure resursele necesare care să fie stopată la nivelul de 1,5 grade Celsius încălzirea globală. Înainte de reuniunea de la Glasgow, la G20 nu s-a ajuns la un acord tranșant pentru a renunța la resursele fosile pentru producerea energiei. Angajamentele au fost modeste, deși tonul liderilor a fost optimist; China și India, marii „fabricanți” ai Planetei, nu pot renunța ușor la cărbune și împing pentru următorii 50 de ani finalul tranziției spre zero emisii. Angajamentele formale din Acordul de la Paris, de acum cinci ani, pentru a menține încălzirea globală „cu mult sub 2 grade C”, nu sunt armonizate cu eforturile financiare necesare pentru a face realizabile noile ambiții anunțate de o serie de state dezvoltate. Acum , la COP- 26, țările în curs de dezvoltare sunt și ele nemulțumite de lipsa de solidaritate a Nordului bogat. Mai mult, zeci de state din zonele emergente nu sunt de acord cu schimbarea obiectivelor Acordului de la Paris fără o susținere mai accentuată a programelor de ajutor și asistență.
Vaccinați de neîncredere
S-a instalat neîncrederea, agravată odată cu evoluția COVID, constată directorul Institutului pentru dezvoltare durabilă și relații internaționale, într-un studiu consacrat problemelor critice ale tranziției energetice. Promisiunile făcute de statele europene pentru cedarea de vaccinuri pentru Africa nu s-au respectat; la fel stau lucrurile și în privința celor 100 de miliarde de dolari planificate anual pentru suportul schimbărilor climatice conform angajamentelor de la COP din 2009. Nivelul respectiv de ajutor a fost de doar 80 de miliarde în 2020 și abia spre 2023 s-ar atinge nivelul promis. Întârzierea de trei ani este doar o parte a problemei, țările sărace consideră că finanțatorii nu susțin proiectele în diguri, irigații, prioritare în schimbările climatice, oprind deșertificarea, fiind interesați de finanțări rapid profitabile în parcurile eoliene. În plus, majoritatea acestora sunt realizate cu credite acordate instituțiilor publice și private, crescând datoria țărilor sărace, oricum împovărate de obligații de plată externe, și doar o mică parte o reprezintă donațiile efective. Există, de asemenea, o repartizare preponderentă spre Asia a respectivelor programe, dublă față de Africa, unde sunt cerințe enorme și resurse financiare reduse.
Citește pe Antena3.ro
Nivelul 1,5 grade, o „țintă zombi”
Discursurile liderilor din primele zile ale COP -26 sunt foarte angajante pentru a menține limita de încălzire globală la 1,5 grade, reuniunea din Scoția fiind apreciată ca „ultima șansă” pentru atingerea obiectivului. Dar vorbele nu costă, deja organizațiile ecologiste care mișună în marja summitului reclamă lipsa programelor cu consistență financiară. Se prefigurează deja că abia la reuniunea de anul viitor, care se va desfășura cu mare probabilitate la Sharm El-Sheikh, în Egipt, multe guverne să vină cu programele financiare concrete. Nu doar țările în curs de dezvoltare nu alocă fonduri suficiente pentru conversia economiilor spre energie curată. Programele pentru emisii zero în 2050 sunt subfinanțate cu 25 la sută la nivel global, deficitul de fonduri fiind apreciat la 4 trilioane de dolari! Chiar și în SUA, administrația Biden se luptă în Congres să-i fie aprobat proiectul de decarbonatare pe termen lung. O serie de experți din țările dezvoltate sunt pregătiți să explice publicului de ce 1,6 grade sau 1,7 grade nu ar fi un eșec pentru țintele încălzirii, menționează publicația Les Echos. Se lansează ideea că nivelul de emisii zero pentru 1,5 grade este „o țintă zombi”: nu este chiar în viață, dar nu are voie să moară. Iar reuniunile COP sunt un balon de oxigen pentru restabilirea încrederii, un mesaj că toate națiunile trag barca în aceeași direcție. Sunt și voci optimiste pe valul de suspiciuni, critici și neîncredere. Studiul Grupului Interguvernamental al Națiunilor Unite pentru Schimbările Climatice, autoritatea științifică cea mai relevantă în domeniu, a prezentat înainte de COP26 scenariul realizabil al încadrării în ținta 1,5 grade, care evită catastrofa.
Emisii zero cu energie electrică mai multă
Circa două treimi din emisiile responsabile cu efectul de seră provin din energetică. De aceea acțiunile din capitolul „încălzirea climatică” vizează reducerea surselor de carbon în producția de energie, fie pentru mobilitate, fie pentru consumul industrial și casnic. În același timp, renunțarea la hidrocarburi, cărbune, lemn și trecerea spre noile industrii cer mai multă energie electrică nu doar în țările în curs de dezvoltare. În Marea Britanie, consumul de electricitate s-ar dubla în următorii 30 de ani, pentru Franța și Germania creșterea prognozată este de circa 50 la sută. Cu ce resurse se pot acoperi aceste creșteri? Apare ca evident că energiile eoliană și solară nu pot astâmpăra doar ele foamea de energie. Pentru echilibrare, energia hidro, nucleară și cea bazată pe gaze naturale vor avea ponderi substanțiale.
Ora României la debutul COP-26: fotovoltaic și eolian - 10 procente din consum
Pe site-ul Transelectrica poți urmări în timp real nivelul producției de energie electrică și sursele de producere. Dacă ne referim la ziua de luni, 1 noiembrie, când la Glasgow sosise și președintele Iohannis, în balanța de energie electrică producția pe hidrocarburi asigura 24,1 % din consum, nuclearul- 22%, hidro - 21,8%, fotovoltaic - 6,4%, eolian -3,3%, biomasă - 0,6%. Consumul era echilibrat cu circa 20 la sută din import - 1.279 MW. Energia verde total, cum o cataloghează ecologiștii pe cea provenită din fotovoltaic și eolian, acoperea doar 10 la sută din consum. Dezvoltarea programului energetic pe nuclear, menit să preia mult din energia carbonatată, se ridică la circa 8 miliarde dolari pentru următorii zece ani. Investițiile în eolian și fotovoltaic nu sunt încă certe ca nivel de finanțare pentru a asigura nivelul de emisii asumat de UE până la sfârșitul deceniului în curs.
CUM SĂ SLĂBEȘTI FĂRĂ CÂNTAR
Experții ridică și problema măsurării exacte a emisiilor de carbon. În momentul de față, nu există încă un consens asupra subiectului. Un produs sau un serviciu apreciat acum cu emisii zero nu are studii privind emisiile în amonte și în aval pentru a măsura la furnizori sau pe ciclu de viață decarbonatarea. Este ceea ce se cheamă „sfera 3” a emisiilor. Ne aflăm în situația în care pornim un program strict de slăbire, dar nu avem cântar!
