Prin anii 2005-2006, pe străzile oraşului Kecskemét, situat lângă celebra autostradă M5 din Ungaria, au început să-şi facă apariţia diverşi curioşi care nu făceau altceva decât să inspecteze cu multă minuţiozitate tot ce mişcă în urbe: cum arată oamenii, cum sunt gospodăriile lor, cum sunt şcolile, cât de performante sunt spitalele, cât de curate sunt străzile ş.a.m.d. Fenomenul a fost atât de discret, încât nimeni n-a băgat nimic de seamă. După un timp relativ scurt, presa maghiară, românească, germană şi de oriunde a anunţat că gigantul auto german Daimler Benz a decis să-şi amplaseze noua fabrică la Kecskemét şi nu în România, la Sânandrei, în judeţul Timiş.
S-a vorbit atunci că infrastructura deficitară şi speculanţii de terenuri au fost de vină pentru eşecul ţării noastre. Însă nemţii nu au ţinut cont doar de aceste aspecte, ci şi de modul în care se prezintă oamenii locului, de cât de gospodari arată ei în ochii celoralţi, iar acele inspecţii începute cu ani de zile înainte, precum la Kecskemét aşa şi în Timiş, au avut rolul lor major. În felul acesta, România a pierdut o investiţie de aproape 1,2 miliarde de euro şi posibilitatea de fi invidiată în toată Europa . „Am fi avut trei mari producători auto : Renault la Piteşti, Ford la Craiova şi Mercedes în Timiş. România ar fi fost foarte invidiată din acest punct de vedere”, susţine Constantin Stroe, vicepreşedinte la Automobile Dacia. Eşecul Mercedes nu este însă cel mai mare, dar este cel mai răsunător. România a trecut pe lângă afaceri de miliarde de euro, fie din vina guvernanţilor ei, fie din cauza crizei economice. Tot prin anii 2005-2006, austriecii de la Voestalpine aruncau pe piaţă un proiect foarte ambiţios – construcţia unei oţelării de 5 miliarde de euro în regiunea Mării Negre, iar ţările vizate pentru o astfel de megainvestiţie au fost România, Bulgaria, Ucraina şi Turcia. Prin zona Constanţei de sud se tot vorbea la vremea respectivă despre faptul că austriecii umblau după teren, iar autorităţile locale făceau tot posibilul să le facă pe plac sau să îi împiedice, în funcţie de interese. N-a fost să fie pentru niciunul din cele patru state, pentru că marea criză economică instaurată la finele lui 2008 a îngheţat definitiv proiectul. „Fabrica de oţel de cinci miliarde de euro este un proiect mort şi nu va mai avea loc niciodată în România”, a declarat Wolf-Dieter Hohl, membru în Consiliul de Administraţie al Voestalpine Stahl Service Center. În final , concernul a investit doar vreo 20 de milioane de euro, din care circa 4 milioane de euro din fonduri ale Uniunii Europene.
Recent, Wolf Dieter Hohl, membru al Consiliului de Administraţie Voestalpine Stahl Service GmbH, a recunoscut pentru Income Magazine că grupul nu mai are „fanteziile de creştere din 2008”. „Nu avem de unde să strângem 5 miliarde de euro pentru oţelărie. Există supracapacitate de producţie în Europa, iar cererea nu va creşte prea curând... Am vrut să construim la Agigea, dar din cauză că a venit criza, ne-am oprit. Proiectul este mort, nu va mai fi revitalizat”, susţine Hohl.
Citeste AICI ce companii au ocolit Romania
Citeste si
"Baietii destepti" din avocatura. Economia gâfâie, afacerile cu statul zbârnâie
TOPUL AVOCAŢILOR DUPĂ VALOAREA CONTRACTELOR SEMNATE CU STATUL
LOCURI DE MUNCA: Ce angajari se mai fac la stat
Explozia angajărilor. Firmele care şi-au sporit numărul de salariaţi în criză
Citește pe Antena3.ro